http://www.lasertriodental.ro/

Materiale stomatologice

http://www.lasertriodental.ro/

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

27 sept. 2013

Frumoasa verişoară a fiilor mei


Claudia, fiica Corneliei.

Dor de tată

Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC.
Şi vorba sună trist şi gol
BABACULE, mai dă-mi un pol!
Dar viaţa e un foc de paie
Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!
Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN.
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi, din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie
Dar fă-mi, te rog, o bucurie,
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie,
TĂTICULE, mi-e dor de tine!

de Marin Sorescu
https://www.facebook.com/elena.marinalexe 
 

23 sept. 2013

Karina


In mijloc, lângă băiat, fetiţa lui Adi, a lui Iosif.

22 sept. 2013

Anii copilăriei...


Când eram eu mică, noi aveam o singură cameră, gobâlnaşul, care ne servea la de toate - bucătărie, dormitor, hol - ce avea 3 pe 5 m. Eram tare înghesuiţi! Mama, însă, ţinea totul bec - vatra, pe jos, refăcută cu pământ, laviţele, frecate cu sodă, pereţii, daţi cu var, în care punea ,,chindruţ".
Duminica, avea loc în casa noastră Adunarea, adică aici veneau credincioşii de acelaşi rit cu părinţii mei, cel penticostal, şi avea loc programul religios, după care, în zilele de lucru, camera îşi relua rolul său obişnuit. Dar pot spune că, desi nu era un spaţiu adecvat, ca astăzi, cunoşteam ce era Harul. Era atâta bucurie, dăruire totală Cuvântului Sfânt, părtăşie cu ceilalţi fraţi de credinţă!
Cu adevărat simţeam că Domnul era în Adunare! Aici, am simţit coborârea Duhului Sfânt peste cei care stăruiau cu încredere totală, bucurie, nădejde! Erau cele ce se numeau "stăruinţe". Şi, într-adevăr, oamenii stăruiau după Duhul Sfânt...
În privinţa credinţei, la început s-a dat o luptă în inima şi mintea mea. Îmi plăcea programul religios din zilele de duminică şi nu numai. Participam, împreună cu părinţii mei, la acea comuniune cu Fiinţa Divină, pe de o parte, iar pe de alta, sufeream că nu sunt şi părinţii mei ca toţi cei din jurul lor, că se lasă călcaţi în picioare de semenii lor, chiar dacă aveau dreptate. Ei mai bine ar fi suferit o pagubă, numai să nu se certe cu nimeni. Pe atunci nu înţelegeam ce înseamnă credinciosul adevărat şi mă revoltam. Nu realizam prea bine semnificaţia sintagmei "să întorci şi celălalt obraz..."
Poate, de aceea, am devenit destul de colţuroasă cu cei din jurul meu, căutând să fac dreptate şi certându-mă în locul părinţilor. Când am mers la şcoală, trăiam cu o continuă teamă să nu afle colegii mei că fac parte dintr-o familie de credincioşi şi am fraţi mulţi.
Îmi plăcea să merg la diferite manifestări organizate de către biserici şi chiar am vrut, pe la vreo 18 ani, să mă căsătoresc cu un băiat care era de acelaşi rit cu părinţii mei, numai că am intrat în învăţământ - ,,în foc"- cum avea să spună mama mea adesea, fiindcă a visat, înainte de a lucra eu prima dată la o şcoală, că am "intrat în foc." Poate că aşa a şi fost, la modul figurat vorbind. Îmi mai reproşa draga mea măicuţă că eu i-aş fi dus pe calea cea rea, lumească, pe scumpii ei copilaşi.
Este adevărat într-un fel că eu am avut şi am o influenţă deosebită asupra fraţilor mei, dar cei care au avut chemarea pentru lucrurile sfinte nu au ţinut cont de părerea mea când s-au întors la Dumnezeu, aşa cum nici eu nu am întrebat pe nimeni când a fost să iau decizia pentru Hristos, dar aceasta a fost după ce-am trecut prin multe încercări, pentru c-am nesocotit binecuvântarea primită în Biserică atunci când am fost dusă la binecuvântare de către părinţii mei.
Eu nu am idei preconcepute în sensul credinţei, indiferent care ar fi ea. Am fost la aproape toate cultele: protestante, neoprotestante, ortodocşi, catolici. Dacă se roagă la Dumnezeul meu şi cred în Hristos şi Duhul Sfânt, nu înţeleg care este problema. Numai că unii sunt şi împlinitori ai adevărurilor sfinte, iar alţii, mai puţin, dar asta nu este treaba mea. Are cine să ne judece, iar cântarul divin nu are aceleaşi greutăţi ca cele omeneşti.
Ca să închei aceste amintiri despre anii de credinţă ai copilăriei mele, doresc tuturor copiilor să aibă părinţi ca ai mei, să cunoască bucuria mântuirii şi, chiar dacă încă nu au păşit pe Calea Adevărului Divin, să ştie că nicicând nu este prea târziu, şi Tatăl Ceresc îi aşteaptă cu îndelunga-I răbdare şi nu vor fi fericiţi cu adevărat, decât alături de părinţii credincioşi şi în sânul Casei Domnului, unde le este locul!
Fie ca toţi părinţii care au copiii rătaciţi prin lumea de păcat să cunoască ziua când ei vor veni în mijlocul familiilor creştine şi la Hristos, care mijloceşte la Tatăl pentru fiecare dintre noi!

Atât de multă suferinţă...

Am fost, de mai multe ori, internată în spital, unde am cunoscut fel de fel de femei aflate în diferite situaţii disperate, nu doar din cauza bolii, dar şi din cea a unei vieţi materiale precare, şi a unor situaţii familiale ajunse la limita suportabilului!
În timp, mi-am dat seama că situaţia mea, pe lângă a altor năpăstuite, se deosebea ca de la cer la pământ!
Alte femei erau maltratate, şi fizic şi psihic, de către soţi, alungate din casă, lipsite de mijloace materiale, fără serviciu, cu copii minori de crescut. Nu este de mirare că se cufundau în acool, prostituţie, droguri, fiind nişte prăzi uşoare în mâna lui Satan, putând oricând comite fapte necugetate.
Mă gândesc ce bine ar fi dacă în astfel de momente de cumpănă ale vieţii, s-ar gasi cineva care să asculte confidenţe, să aline pe cel torturat psihic, să dea o învăţătură bună....
Nu ar mai fi atâtea crime abominabile, părinţii nu şi-ar mai ucide copiii în somn, de teama de-a nu-i lăsa în lume părăsiţi, nu ar mai exista atâta tragedie umană!
Vedem zilnc, în Media, consecinţa unor fapte necugetate duse dincolo de uman, dar foarte puţine cazuri de mijlociri ale rudelor, ale comunităţii la Tatăl Ceresc, pentru cei năpăstuiţi.
Eu, chiar de a doua zi, după internare, îmi reveneam, şi, de cele mai multe ori, le îmbărbătam pe aceste oropsite ale destinului, le ajutam cum puteam; cu o vorbă bună, o încurajare, sau chiar le ascultam confesându-se, şi reuşind, astfel, să iasă din muţenia pe care ţi-o dă suferinţa psihică.
Nu o dată, am plâns de mila lor, neputincioasă la atâta suferinţă!
Viaţa nu este uşoară pentru nimeni!
Dumnezeu ne trece prin diferite încercări, şi, chiar dacă, pe moment, mai murmurăm, abia mai târziu, ne dăm seama că El a avut un plan cu noi, chiar în suferinţă fiind, ca să fim Lumini, să purtăm poveri, să alinăm pe cei trudiţi şi împovoraţi.
Când vă merge bine în viaţă, gândiţi-vă şi la cei din jurul vostru, şi ridicaţi o rugăciune de mijlocire şi pentru cei împovoraţi!
Doamne,când crucea este prea grea,
Ajută-ne s-o purtăm, să nu tăiem din ea!

20 sept. 2013

A1 Orăştie -Sebeş





Abia aştept să fie gata.

17 sept. 2013

Apă, în curte. Altă viaţă


La bunicii Mirelei, la Slatina.

Un accident...

Ieri, vizavi de Billa, un grav accident de circulaţie. Două maşini s-au "pupat", cum zice soţul meu. Una a încălecat stâlpul dintre cele două sensuri de circulaţie.
De multe ori, când mă grăbeam, şi o luam pe scurtătură, de acel stâlp mă lipeam. M-am gândit că, şi ieri, dacă făceam acelaşi lucru, acum, eram făcută zob.
Concluzia e una: să trecem prin locurile marcate, şi, nici atunci, nu suntem scutiţi.

15 sept. 2013

Să ne amintim de Avram Iancu

"Serbările de la Țebea au loc în fiecare an și comemorează personalitatea lui Avram Iancu, erou al revoluției de la 1848. Avram Iancu s-a născut la 1824, într-o familie de moţi înstăriţi din comuna Vidra de Sus. De profesie avocat, la Revoluţia de la 1848 Avram Iancu făcea parte dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene luptătoare pentru emancipare socială şi naţională. Avram Iancu s-a stins din viaţă la 10 septembrie 1872, în comuna Baia de Criş, şi a fost înmormântat în cimitirul de la Ţebea, la umbra Gorunului lui Horea."
Sursa, AICI 

Pregătirea zacuştii-la ţară, la Mirela



Părinţii Mirelei

Pisicile Deliei

14 sept. 2013

În concediu-Croaţia-puişorii mamei

Pentu mine, pentru tine...

"Pentru mine, pentru tine, a răbdat,
Pentu mine, pentru tine, a plâns,
Pentu mine, pentru tine, a murit,
Pentru mine, pentru tine, a înviat,
El, Isus Hristos!"

Nepoata Corneliei, fiica lui Gaby

10 sept. 2013

Lan de porumb

Noi precizări despre bunicii mei maternali

Dac-ar mai putea mama mea să vorbească, multe aş întreba-o eu acum despre familia ei.
Iată ce-am mai aflat de la Cornelia. Deşi unele lucruri nu ne fac cinste, trebuie să prezentăm realitatea aşa cum a fost. Dumnezeu să-i odihnească pe bunicii mei, în pacea Sa eternă! Sunt recunoascătoare că, prin ei, suntem şi noi pe Lume.
Iată ce-am aflat, de la verişoara mea, Cornelia.

" ... îmi amintesc de timpul cand eu am fost acolo si am vazut-o in fiecare zi pe bunica mea
care trăia impreună cu matusa Sabina in casa parinteasca, inainte de-a se casatori. Imi amintesc exact cand a venit unchiul Ion in peţite si era si Ena cu mine, la Varmaga.
Bunica mea, intr-adevar, nu a avut carte. Cand am intrebat-o de ce nu s-a dus la scoala, ea ne-a spus ca a fost adoptata de Truca, care era fratele mamei ei (deci tot Jeler), si ei nu au dat-o la scoala. Bunica a devenit bogata, pe numele ei fiind toata averea lor. Imi amintesc perfect cum ea invata sa citeasca si a reusit sa citeasca Biblia in fiecare zi, dupa ce s-a pocait.Asta inseamna ca nu era darza si energica cu initiative daca nu era   desteapta.
Ea gatea foarte bine si matusa o iubea foarte mult si ea pe matusa.Imi amintesc regretul
ei ca nu a tinut pe matusa Sabina langa ea si ca a dat-o nora. Precizez eu că totul nu e la întâmplare. Aşa a fost scris în Cartea vieţii, ca mama să fie cu tatăl meu.
Soţia pe care a luat-o unchiul Iosif-Sâvuc- nu era prea dupa placul bunicii, intrucat nu era dintr-o familie cunoscuta, ci din Bârsău, un sat de pe acolo. Nu prea a putut da mult la copii , deoarece nu prea avea ce da, fiind limitata intelectual....

Ceea ce vreau sa-ti amitesc despre buna este faptul ca ea nu vorbea despre rudele lui mosu, intrucat el nu a fost perfect in ceea ce o priveste. Tu stiai ca fuma numai ,dar bunica spunea
ca ii placea sa joace carti, astfel ca nu au prosperat, ramanand numai in averea ei, care niciodata nu
a pus-o si pe el.
Mergea sa joace carti la Beanga (mama lui Angheluc), unde isi pierdeau noptile barbatii din sat, de rea- credinta, si, printre ei, era si bunicul.
Beanga era o femeie decazuta, intrucat fuma si arata ca o vrajitoare. Mi-o amintesc clar si imi amintesc si respingerea bunicii fata de ea.
Ceea ce este totusi o bucurie e faptul ca Anghel s-a botezat dupa moartea mamei lui, si i-a dezaprobat  trairea.
Iti scriu aceste amanunte in ideea ca poate te vor ajuta in munca ta pentru a cunoaste trecutul si a
afla despre cei care nu mai sunt. Poate maine nu mai sunt nici eu si nu mai ai de unde afla. Te sarut!"
Acum, pot să-mi dau mai bine seama de zestrea genetică a unei familii. De multe ori, ne întrebăm de ce anumite lucruri, dar, probabil, în negura vremii, în familia din care ne tragem, au existat anumite evenimente, trăiri.
Îi multumesc lui Dumnezeu pentru familia mea numeroasă, pentru bunicul-cu păcatele lui cu tot-, bunicii mele, care, deşi era o femeie mărunţică de statură, a fost mare la suflet, gândire, acţiune. Şi-au crescut exemplar copiii, care, la rândul lor, au adus pe lume vlăstare minunate, cu care se poate mândri familia noastră.
De la cine au luat calităţile sau defectele nu mai are importanţa. Bine c-au existat pe această lume, şi noi, odată cu ei.

6 sept. 2013

Date confirmate despre copiii bunicii mele maternale

Am primit precizările de mai jos, în legătură cu familia mamei mele, de la o verişoară, fiica mătuşii Rafila, sora mamei.
"Draga mea,
Am vrut sa-ti fac o precizare pe care eu  o cunosc in legatura cu bunicii nostri.
Datele primite de la Adrian sunt reale, cu mici mentiuni. Mama si respectiv matusa au fost in total 8 frati, dintre care noi am prins patru, restul au murit mici sau unii mai mari, cum e cazul matusii Maria care a murit la varsta de 25 ani, in Bucuresti . Ea a avut intr-adevar diabet si s-a taiat la deget.
Mama a fost la imormantarea ei cand Milut a fost mic.(anul  1934). Sunt adevarate toate datele cu exceptia ca au fost 2 Iosif, unul acela care a murit mic, la doar 3 luni, si al doilea, unchiul Sâvuc pe care il stii si care a fost cel mai mic si a fost mostenitorul lor.
Unchiul Constantin a murit la varsta de 16 ani si a avut ciroza. A fost foarte destept si mama imi spunea ca atunci cand a venit de la spital, era fericit ca isi punea manile dupa curea si nu avea apain corp, pentru ca o scosese. Daca il chema Loghin, pe unul dintre ei, imi pare bine ca stiu acum, întrucât se potrivesc exact
socotelile cu cele spuse de mama.

Ordinea fratilor este: Maria, Iosif 1, Loghin, Sofica, Rafila, Constantin, Sabina,si Sâvuc (Iosif 2).
Eu imi amintesc de familia Jeler, familia bunicii, de la Ena, sora mea, intrucat au fost in tara si s-au intalnit si s-au imprietenit.
Imi pare bine ca mai aflu vesti despre cei care nu mai sunt si despre care nu mai avem posibilitati sa aflam nimic.

Faptul ca au fost 8 copii o stiu din gura bunicii cand stateam la ei si o intrebam:
-De ce, buna, ti-au murit mici toti baietii?
Ea spunea ca:
-Asa a vrut D-zeu...
 Deci e corect numele Loghin intrucat ti-a transmis si data lui de nastere si data mortii.
Te sarut si iti doresc deplin succes!
Cornelia"

Gene sănatoase

Acum, după ce-am mai aflat câte ceva despre strămoşii mei din partea mamei, de la Adrian, un descendent pe linia paternă a mamei mele, se pare că  inteligenţa nativă a fraţilor si verişorilor mei, mai apoi, a copiilor lor, se datorează si bunicului meu paternal care ştia să scrie si are descendenţi tot unul şi unul.
Eu nu cunoşteam prea multe despre el, doar faptul că suferea de patima fumatului, şi c-a murit de tînăr.
Îi mulţumesc lui Adrian că mi-a adus multe lămuriri, ce le găsiţi in postările recente.
Cornelia, verişoara mea din State, mi-a confirmat că lămuririle aduse de Adrian sunt cât se poate de exacte.

Strănepoţii mamei, in total, 6

Eu nu am nepoţi.
De la Iosif are 3 strănepoate. Andreea, fiica Cosminei
                                             Bianca, fiica Cosminei.
                                             Karina, fiica lui Adrian
De la Ştefan are o stranepoată, Andreea Iulia, fiica lui Paul.
De la Ioan are  2 stranepoţi, Alex şi Cristian, copiii lui Cătălin.
                     1 strănepoată, Larisa, fiica lui Cosmin.

Voi reveni cu precizări, pe masura ce apar fericitele evenimente.
A trebuit sa le mentionez, deoarece, azi, mâine, nu-mi voi mai amiti nici eu numele celor din familia mea. Alzheimer se moaşteneşte, nu?



E bine de stiut despre bunicul meu matern

 De la Adrian.
"Petru Urs al Catalinei a avut ca sora pe Evutia Urs, mama bunicii mele materne (Sabina Filimon nascuta Boldor). Evutia a murit in 1917 lasind-o pe bunica orfana la 7 ani. Fratele bunicii a fost Pecu cel batrin daca mai cunosti cite ceva prin Varmaga, care locuia la Pitorasti, mai sus de Lina lui Crompir (Crompiroaia)."
De la Adrian.
Of, Doamne, abia acum ma dumiresc. Suntem neamuri din partea bunicului meu.
Valeria, sora mamei tale, era verisoara mea, tot din partea bunicului meu, Petru.
Mama nu ne povestea despre neamurile din partea tatalui ei, bunicul meu, asa ca toate aceste precizari imi sunt tare dragi.
Mi-o amintesc pe bunica ta, mama Valeriei. Deci, ea se numea Sabina, un nume des intalnit, la fel ca mama mea.
Strabunicul meu s-a numit tot Urs Petru, nume preluat de bunicul meu maternal.
Evutia Urs a fost sora bunicului.
Pe strabunica mea materna a chemat-o tot Evutia(Mic).
Abia acum am inteles. E vorba de doua Evutia, una strabunica mea, alta, sora bunicului meu, mătuşa mamei mele.
E  greu de retinut genealogia, din cauza repetării unor nume ca Petru şi Evuţia.
E normal asa...Cat de cat, mi s-a facut lumina in capsorul meu.                                                                                                              

Date noi despre bunicii mei maternali

"Se pare ca nici de Evutia Boldor nascuta Urs (sora cu Lina Urs ?) nu ai stire. S-a nascut pe 18.01.1870 si a murit la 47 de ani pe data de 19.02.1917 (pandemia de gripa spaniola?).
A avut 3 copii cu Ioan Boldor Petru /:pecu:/ - Maria, Simion si Sabina (bunica mea)"
Mesaj de la Adrian.
Asadar, rudenia cu Adrian e pe linia bunicului meu, Petru.
Vedeti totul la, http://disa-naivitate.blogspot.ro/2008/08/bunica-lina.html
Am ceva nelamuriri. E vorba de Evutia-sora lui Petru Urs sau al Linei?

5 sept. 2013

Fratele mamei mele, neştiut de noi

Adrian mi-a trimis aceste informaţii:
"Petru Urs al Catalinei a avut ca sora pe Evutia Urs, mama bunicii mele materne (Sabina Filimon nascuta Boldor). Evutia a murit in 1917 lasind-o pe bunica orfana la 7 ani. Fratele bunicii a fost Pecu cel batrin daca mai cunosti cite ceva prin Varmaga, care locuia la Pitorasti, mai sus de Lina lui Crompir (Crompiroaia)."

Să recapitualam. Evutia, sora bunicului meu, s-a casatorit cu Boldor. Ea a avut pe bunica ta, Sabina Filimon.
Sabina Filimon a avut doua fete: pe mama ta, pe Valeria si un baiat ce locuia la Simeria, pe care-l stiam.

"Si mai vezi ca se pare ca exista si o neconcordanta a zilei de nastere a mamei tale. In catastif apare inregistrata ca fiind nascuta la 21 iunie 1921." Posibil, Adi. Aşa apare in acte, cu data de 29 iulie."

"Petru Urs a stiut sa citeasca si sa scrie spre deosebire de Lina."

Lina, bunica mea, a avut o inteligenţă nativă, fiind "motorul" familiei sale.
Loghin e fratele de care nu mi-a amintit niciodată isteaţa mea mamă. Acum e tarziu ca s-o mai întreb. Nu  îşi mai aminteşte nimic.

"In legatura cu Loghin, scrie clar (in arhiva bisericii)la pozitia 169,ca al treilea copil a fost Loghin care a trait numai vreo 4 luni - botezat pe data de 10.11.1912. Mai multe detalii trebuie sa existe in catastiful II 89 pe care nu l-am consultat."

Ps. Imi place numele Evutia. E prima data cand îl aud.
Catalina este străbunica mea maternala. Ce nume frumos!
O sa revin cu precizari...

Ce-am mai aflat...despre neamurile mamei

Iata ce-am aflat despre stramosii mei din partea mamei.
Informatiile primite de la Adrian, care locuieste in Anglia, unde este medic. El face parte din familia Blaj, inrudita cu noi prin sotie, mama lui Adrian, verisoara cu mama mea.
Iata ce mi-a scris:
"Cunosc ceva mai multe detalii pentru ca parintii lui Petru Urs sint stramosi de ai mei (Adrian - England)

Petru Urs nascut pe 05.04.1882, casatorit cu Elena /:Lina:/ Jeleriu, nascuta pe 07.08.1888.
Parintii lui Petru Urs sint: Petru Urs a Catalinei si Evutia Mic.  3 generatii de Petru Urs.
Parintii Linei sint: Petru Jeleriu si Ileana Jeleriu (grad de inrudire?) Probabil...

Petru si Lina au avut 7 copii: Maria n 01.04.1909, Iosif n. 29.09.1910 d. 24.01.1911, Loghin n. 04.11.1912 d. 11.03.1913, Sofia n. 30.04.1914, Rafila n. 19.03.1917, Constantin n. 14.05.1919 si Sabina n. 21.07.1921"  A mai fost un Iosif, nascut dupa mama mea, in 1923- unchiul Savuc. El este tatal lui, Petru, Ioan-decedat, Milian si Cornel-decedat de tanar, la doar vreo 14 ani, ca urmare a unei meningite galopante.

De Loghin, mentionat in informatie, n-am stiut c-ar fi fost fratele mamei. Sigur, nu face parte dintre fratii mamei mele.
Stiam de:
 Maria, decedata in urma unei rani la mana, o complicatie a diabetului.
Iosif (Savuc) este dupa Sabina, mama mea.
Sofia (Sofica)
Rafila
Constantin
Sabina-mama mea, care, prin voia Domnului, traieste. Doamne, da-i ani multi!
Astept comentarii de la cunoscatori.
Multumesc pentru comentarii. Mersi, Cornelia. Ti-am recunoscut  "trecerea".
Vedeti comentarii de la Adian, aducatorul de date importante,
http://disa-naivitate.blogspot.ro/2012/08/ca-o-ceata.html

Editare,
Mama mea a trecut la Domnul in 11 ianuarie 2014, la aproape 93 de ani. Inmormantarea a fost in 13 ianuarie.