http://www.lasertriodental.ro/

Materiale stomatologice

http://www.lasertriodental.ro/

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

30 dec. 2013

Copiii Monicăi, fiica Corneliei

Cornelia este fiica mătuşii Sofica, sora mamei mele.

29 dec. 2013

Alin se bucură de zăpadă



Ce asemănare cu tăticul lui.

28 dec. 2013

27 dec. 2013

22 dec. 2013

Inmormântare, Moise Lucaci


Watch live streaming video from prediclive at livestream.com

Priveghi la căpătâiul lui Moise Lucaci

L-am auzit la multe înmormântări. Iată că acum este el cel priveghiat.
Watch live streaming video from prediclive at livestream.com
Watch live streaming video from prediclive at livestream.com

15 dec. 2013

Autostrada Orăştie -Sibiu-recepţie

"E oficial. Recepţia lucrărilor la cele trei loturi de autostradă A1, între Orăştie şi Sibiu, va avea loc între 16 decembrie şi 20 decembrie...."

6 dec. 2013

Sărbătorită!

Andreea, fiica Cosminei, la cei 6 anişori.

A venit Moşul la Karina


Fetiţa Lui Adi, tot mai frumoasă!


30 nov. 2013

Familia Cosminei.Frumoşi!

Fotografie
De ziua Andreei, de nume şi onomastică. Fiica Cosminei lui Iosif, fratele meu.
La mulţi ani! La mijloc, Karina, fiica lui Adi.

Completare la "O familie numeroasa"

In completare la O familie numeroasă, pot sa afirm uramatoarele:
Unchiul Simion si Ludovica (fratele mosului)au avut 9 copii(7, cei mentionati de Adrian)si doi sunt:
unchiul Simion(Simi) si unchiul Manoil, care a ramas in casa parinteasca si care a foat casatorit cu Sabina,
stranepoata matusii Anisia, sora bunicii noastre. Ei nu au avut copii.
Unchiul Simi a locuit in Bucuresti, a fost casatorit cu Ana si au avut doi baieti.Toti trei fratii au locuit in Buc. in cartierul Rahova.
Fiecare a avut casa, si gospodarie frumoasa.Toti trei au fost niste oameni minunati, deschizandu-ne usa cu bucurie si punand tot ce aveau mai bun pe masa ca sa ne primeasca.
Unchiul Gheorghe a fost casatorit cu Matusa Marioara, nu au avut ciopii, dar el a avut dragoste de fratii lui, pe care i-a adus in Bucuresti, ajutandu-i sa se aranjeze la casa lor.Cel putin pentru unchiul Simi, care era cel mai mic, se considerau parinti.
In ceea ce priveste pe unchiul Ioan,  il   cunosc ca un om minunat. El a fost casatorit cu matusa Aurica, o femeie foarte buna si care era gata sa puna pe masa bunatati ca sa te simti bine la ea.
Stiu ca toti trei au murit, bucurandu-se de binecuvantarile vietii din plin, asa cum le meritau. Le doresc tuturor tarana usoara si viata vesnica.
Ma bucur ca D-zeu ne-a harazit o familie minunata pe acest pamant, o familie demna si binecuvantata, de care ne-am bucurat intotdeauna si ne bucuram si acum.
Imi amintesc ca la imormantarea unchiului Simi, care a avut atac de cord, a venit si unchiul Vasile, frate, si sotia lui Loghin, nepotul sau din Simeria, si ne-am bucurat impreuna .
Am avut prielejul sa-i ducem la noi, intrucat ei nu au participat la pomana din cauza credintei.
Deocamdata,  atat....urmeaza.

29 nov. 2013

Despre neamurile noastre de la Vărmaga

De la Cornelia-precizări...
"Ce vreau eu sa lamuresc cu tine este faptul ca noi nu suntem grad de rudenie cu Podeanu.
O sa incerc sa te ajut sa intelegi, intrucat tu nu ai de unde sa stii, deoarece ai fost prea mica si nu ai ajuns sa locuiesti cu bunica cum am locuit noi, eu si Ena. 
Eu am avut 17 ani cand a murit buna, iar Ena, 20 de ani. Aurica nu prea a fost cu noi mult timp si pentru faptul ca eram destul noi doua. Aurica era mai mica si mai lipita de mama..O sa intelegi perfect de ce nu sunt rudenii...
Tatal unchiului Petru Gherman  a fost casatorit cu Sofia, sora bunicii noastre, si a avut pe unchiul Petru si pe matusa Ghinovela.Cand a avut Sofia 25 de ani, a murit, desi era insarcinata cu cel de-al treilea copil.
Paulina Podeanu, cu necuratul si vrajitorii, i-a luat barbatul pur si simplu, si ea a murit fara sa aiba un diagnostic, fiind o femeie frumoasa si sanatoasa de numai 25 de  ani.Dupa moartea ei, sotul ei a abandonat pe cei doi copii, precum si casa unde au locuit si a plecat la Paulina.
Copiii i-a crescut, asa cum a putut, mama bunicii noastre, Jeler Ileana, străbunica noastră maternă, si au trait in conditii vitrege, neavand un sprijin material din partea tatalui, asa cum este normal.
Strabunica a murit si ea dupa vreo 3 ani, dupa moartea fiicei ei, asa ca acesti copii, stie Dl cum s-au descurcat.
Din datele lui Adrian mi-am descurcat mintea, intrucat multe aspecte mi le-am adus aminte, avand datele inainte, si sunt sigura ca asa este.
Locul pe care il indica Adrian, ca facand lamuriri despre unchiul Vasile (cel din Moldova), spunand ca mai sus de unchiul Simion este casa unde a locuit unchiul Vasile, acesta este locul unde a locuit Unchiul Remus cu matusa Sofica, sora mamelor noastre.
Nu stiu imprejurarile în care au ajuns la ei, intrucat s-ar putea sa fi ramas de la fosta sotie a unchiului Vasile.
Ea a murit in l918 si nu au avut copii sau poate a fost  ruda cu unchiul Remus sau direct de la unchiul Vasile, dupa ce s-au lamurit lucrurile.
Unchiul a ramas in Moldova dupa primul razboi  mondial, iar ei s-au casatorit mai tarziu.
Stiu ca, mai sus de Remus, a locuit fratele vitreg a unchiului Remus, Ioan zis Iovan, casatorit cu Paulina .
Imi aduc aminte de Neamtiu, care locuia mai jos de unchiul Simion, dar nu am stiut niciodata ca acolo, de fapt, a fost a surorii bunicului nostru.
Bunica, daca s-a intors la Domnul, nu ne povestea lucruri pieritoare, la fel ca matusa Sabina, care am insistat să-mi spuna despre matusa Maria, care a murit in Bucuresti.
Mi-a spus ce mi-a spus, apoi s-a uitat la Petrica si I-a spus sa-mi spuna sa nu o mai intreb de lucruri pieritoare.
O iubesc din tot sufletul meu si doresc ca domnul sa-i rasplateasca credinta neclintita in El, cu viata vesnica si cununa nemurii. 
Va iubesc si v-am scris cu lacrimi in ochi pentru voi si pentru cei ce nu mai sunt.
Dupa ce am atatea date reale in fata, nu exista zi în care sa nu ma gandesc la toti cei dragi ai nostri, si sa ma bucur ca avem o familie minunata cu oameni intelepti si frumosi, cu oameni destoinici care au lasat comori sufletesti pentru noi, cei care am ramas. 
Le multumesc si ma rog pentru ei! Atat mai pot face..."
Îi mulţumesc dragei mele verişoare pentru toate aceste precizări, care, de fapt, Adrian este cel care ne-a incitat la această retrospectivă. Fără ajutorul lui nu am fi pornit la acest periplu, în timp, pentru cei care nu mai sunt, dar de care, suntem atât de mândre, atât eu cât şi Cornelia.
Ea are dreptate. Eu aveam vreo 9 ani când a murit bunica Lina şi nu-mi amintesc mai nimic din toate câte a scris ea.
Cu mama mea nu prea am discutat despre aceste lucruri.
Şi eu sunt mândră de toţi aceşti predecesori, atât ai bunicului cât şi ai bunicii.
Dumnezeu să-i odihnească, si le mulţumim c-au existat!

27 nov. 2013

105 ani de viaţă

Şenea este numele sub care îl ştiu sătenii pe Duma Alexandru, cel mai în vârstă hunedorean. El locuieşte în Banpotoc.
Zilnic, pe timp frumos, îl poţi vedea la poartă. Nu-şi arată vârsta.
Cele trei fiice ale sale par mai tinere decât anii pe care îi au. Poate se vor bucura şi ele de o viaţă îndelungată, la fel ca şi părintele lor, dar şi de sănătate.
Să-i urăm "La mulţi ani!"

Vedeţi mai multe, în legătura de mai jos.

http://www.mesagerulhunedorean.ro/cel-mai-batran-hunedorean-a-implinit-105-ani

26 nov. 2013

25 nov. 2013

Praga

Praga, unde am stat o zi întreagă, deoarece am pierdut legătura pentru Franţa. Era în 1990.
Sursa,Aici


Rudele bunicii mele paterne

Până acum, m-am ocupat de rudele mele materne.
Vreau să-mi amintesc de descendenţa mea pe linie paternă.
Străbunicii mei paternali, pe linie maternă, au fost Alexandru şi Ileana Iovan.
Ei au avut-o pe Paulina, căsătorită cu bunicul meu, Iosif Borlea, căsătorie din care a rezultat tatăl meu, Ioan, care nu a mai avut fraţi. Bunicul a decedat de foarte tânăr, aşa că buni a stat cu "Americanul"din Batiz, ca apoi, să se căsătorească, din nou, cu Iovan Simion, cu care a trăit până la adânci bătrâneţi.
Al doilea copil a fost Sabin, căsătorit cu Maria, care au avut doi copii-Sabin-Binuc- sau i se mai spunea Marcu, ce a avut un băiat, Eugen, şi Paulina, căsătorită Popescu, fosta mea învăţătoare, care a avut o fiică, pe Doina.Unchiul Sabin a trecut primul în lumea de dincolo, ca urmare a unei congestii pulmonare. A fost cel mai cumsecade dintre fraţii bunicii, inteligent şi la locul lui.
A urmat Alexandru-Şendruţ, căsătorit cu Maria-Marica-, ei având următorii copii,
Elena, căsătorită la Almăşul Mic, având un copil, pe Dorel.
Paulina, căsătorită Susan, ce a adus pe lume 5 fete-Teodora, Ana, Adriana, Daniela, Paula.
Următorul nascut a fost Ioan, ce are o fiică-Carmen.
Penultimul născut e o fată, Marioara, căsătorită Câzu, şi o are pe Lucica.
Ultimul descendent al unchiului Şendruţ e  Sabin-Binuc, ce-l are pe Daniel.
Următorul frate al bunicii Paulina a fost Loghin, fără urmaşi.
A urmat Ghenia, măritată cu Maier Ioan, în Şoimuş, care au ţinut mult la mine şi la soţul meu.
Ei l-au avut pe Cornel care îl are pe Marius, şi Marius are o fiică.
Ultimul copil al străbunicilor mei a fost Cornelia, măritată la Batiz, cu Iosif, de unde a rezultat o fiică- Lena, care a avut două fiice -Tatiana şi Mariana.
Mătuşa Ghenia a fost ultima din familie, decedată. Toţi au fost longevivi, trăind până la 80-90 de ani. Buna a murit la vârsta de 89 de ani.
Buni îmi povestea că străbunica Ileana a mai avut cel puţin o fiică, care a murit în timpul holerei din anul1916,când bunica mea cea robustă, atinsă de aceeaşi boală, a scăpat cu viaţă.
Cam aceştia sunt descendenţii mei pe linie paternă, după buna Paulina.
Aştept completări şi precizări.

24 nov. 2013

Mai multe... despre Adrian

Din vorbă în vorbă, cu Adrian, am aflat despre fraţii şi surorile sale. Pe unii îi cunoşteam bine, de pe vremea când am suplinit la Şcoala din Vărmaga.
Cea mai mare fiică a părinţilor săi e Vetuţa, doctor, căsătorită cu preotul satului. Ea mi-a fost elevă, timp de un an.
Titus, coleg cu fratele meu, Nelu, la Pedagogic, după care a urmat alte două facultăţi. Acum e pictor.
Mia, patroana taberei Casa Harului.
Dana, nepoata preferată a mătuşii sale, Valeria, stă în casa părintească a bunicii sale şi a mătuşii Valeria.
Adrian, medic psihiatru în Londra, căsătorit. Are o fiică ce studiază în Franţa, la Lyon.
Din păcate, părinţii lui au decedat, tatăl, acum mulţi ani, iar mama Maria, la doar mai puţin de o lună, înainte de-a sosi fiul ei drag în ţară. Adrian a plantat o magnolie la mormântul mamei sale, aflat în cimitirul din sat, situat pe celălalt deal al satului, unde-şi dorm odihna de veci atâtea neamuri de-ale mele.
În ziua în care am fost cu el la Vărmaga, cumpărase pomi şi trandafiri ca să-i planteze în noua sa reşedinţă.
E un loc splendid, cu un teren întins, pe care l-a împrejmuit cu gard de sârmă. Are un mic lac pentru peşti, şi, zice el, va face un teren de golf pe aceste pământuri, ca să se minuneze englezii când vor veni pe aceste meleaguri.
În depărtare, se vedeau alte case în construcţie, şi se zărea şi vestitul Codru, un cătun, de care sunt legaţi sentimental muţi oameni renumiţi din judeţ. Mai sus, la vreo câtiva kilometri, se afla renumita localitate Săcărâmb, fostă zonă minieră vestită.
Tot atunci, l-am cunoscut si pe soțul surorii sale, Mia. Se numește Beni Medrea, care a trecut pe la Adrian, a băut o cafea cu el, apoi, a plecat pe deal cu un băiat ce-l ajuta la anumite munci.
De când am fost la Lidişoimea, soţul meu îmi spune că visează în fiecare noapte cu acele locuri minunate, care l-au impresionat nespus.
Cam asta e... Adrian a plecat la muncă şi, poate, la Monaco, oraş pe care îi place să-l viziteze toamna, după ce pleacă turişii.
Dacă doriţi să vedeţi toate postările despre Adrian, daţi clic pe eticheta Adrian, situată sub postare.
Edit 
Trebuie să fac câteva corectări.Tabăra se numeşte Casa Harului. Fiica lui Adrian studiază la Oxford, în Franţa lucrează doar 6 luni, în cadrul facultăţii. Magnolia nu a dus-o încă la cimitir, la mormântul mamei sale. E nevoie de aprobare.
Sora lui Adrian nu e Dana, ci Adriana Maria. Dana e verişoara lui, fiica dlui Blaj, unchiul său, fost director al şcolii, căreia eu i-am pus numele. Al doilea nume, bineînţeles. Şi uite aşa, sunt şi "naşă".
Păi, aşa îmi place mie să am ajutoare... Merci bien, Adrian! Ţi-am dat de lucru...

23 nov. 2013

Ce folos-Ovidiu Liteanu

"Ce folos să ai de toate
Dacă nu ai mântuirea,
Dacă nu ai fericirea cu ISUS...
Tot ce-ai strâns în astă lume,
În curând, le laşi pe toate,
Poate vei pleca la noapte, Prieten drag..."


22 nov. 2013

O familie numeroasă

Urs Simion n. 1878 era fiul lui Urs Petru si Mic Evutia.
Urs Simion s-a casatorit cu Ludovica n. 1885 care a fost fiica lui Treptes Ion si Urs Maria.
Simion si Ludovica s-au casatorit in 1904 si au avut cel putin 7 copii: Sofia n. 1904, Gheorghe n. 1906, Ioan n. 1909, Carolina n. 1911, Maria n. 1912, Sabina n.1915, Vasilie n1919 (aici SE termina catastiful).
La casa imediat urmatoare, mai jos, a locuit Urs Maria n. 1865, fiica lui Urs Petru a Catalinei si Mic Evutia, care a trait in concubinaj cu Neamtiu Petru, originar din Rapolt. Ei n-au avut copii, si dupa ce Maria a murit in 1918, Neamtiu a trait in concubinaj cu strabunica mea, Cazu Maria.

Mai sus de Urs Simion, a trait familia lui Urs Vasile n. 1885, fiul lui Urs Petru si Mic Evutia n. 1844. Urs Vasile a fost casatorit cu Sofia n. 1894 m. 1918, care e fiica lui Maria Voica lui Nicolae si tata necunoscut, (Maria se pare ca a fost copil ilegitim).

La Remus, cred ca a trait familia lui Urs Petru l. Anghel. Urs Petru n. 1875 a fost fiul lui Urs Anghel si Jeleriu Maria, si a fost casatorit cu Urs Ileana n. 1876 d. 1911, fiica lui Urs Avram si Blajiu Maria.
Petru si Ileana I-au avut pe: Vichente n. 1900, Nicolae n. 1902, Sofia n. 1904 d. 1911, Ioan n.1907.
Remus Urs a fost fiul lui Petru cu Boldor Maria, n. 1886 d. 1920.
 In 1914, Petru si Maria Boldor au mai avut o fiica, Sofia n. 1914 d. 1916

Dacă poate cineva să descurce aceste încrengături, să-mi scrie.
Eu nu prea ştiu de unde să încep...
Cornelia, te rog să faci puţină lumină!

21 nov. 2013

Cu Adrian, la Lidişoimea

Am plecat la Vărmaga, împreună cu Adrian şi cu soţul meu.
Am urcat pe la Nojag, şi, în varful dealului, am luat-o spre stânga, pentru a ajunge la Lidişoimea. Ce să vă spun? Un loc patriarhal, de toată frumuseţea! Casele, văruite în alb, se profilau la orizont. Vile superbe, construite de curând, dominau peisajul, alături de case tradiţionale.
La tabăra Casa Harului, proprietatea surorii lui Adrian, ne-au întâmpinat vreo 5 câini, care şi ei erau curaţi, blânzi, prietenoşi, nu ca cei întâlniţi prin oraşul meu.De teamă, nu m-am simţit în largul meu, dar, apoi, totul a devenit cât se poate de normal.
De la tabăra, am urcat vreo jumătate de oră, până la actuala casă a lui Adrian, trecând pe lângă casa în care a văzut el lumina zilei.
Ajunşi la destinaţie, dl doctor a făcut imediat focul în şemineul recent construit, ne-a adus pe masă toate bucatele pe care le avea în casă, şi ne-am ospătat copios. Am ieşit, după aceea, în curte unde ne-am depănat amintirile despre cei dragi.
Şi mâine e o zi, aşa că vă las până la o nouă postare...

19 nov. 2013

Unchiul Vasile, fratele mătuşii Sabina Chicoş

Mia draga, 
Am uitat sa-ti scriu despre fratele matusii Sabina Chicos.
El se numeste Urs Vasile şi este mentionat de Adrian .El a locuit la Pestisul Mare, are trei fete si un baiat, care locuieste in casa parinteasca.
Rodica, fata cea mare, locuieste in Simeria, a doua este aici in America, se numeste Cornelia si a treia locuieste undeva aproape de localitatea Pui si se numeste GRETA( Gretuta) 
Unchiul Vasile si sotia lui Ana au fost oameni ai lui D-zeu, credinciosi si gata ca, oricând intrai la ei, sa-ti ofere tot ce aveau mai bun ca sa te simti bine. Stiu ca unchiul a murit la tratament la Baile Herculane, iar matusa a murit de vreo doua luni, acasa, la Pestis.
Ospitalitatea era şi este specifică nemului mamei mele. De aceea, Dumnezeu le-a răsplătit tuturor după inima lor mare.
Acum, că ai vorbit despre acest unchi, mi-am amintit şi eu totul. Altfel, se aşternea uitarea peste tot.
Mulţumesc, draga mea Cornelia! Mai scrie-mi cand îţi mai aduci aminte de careva dintre ai noştri.

Noi precizări despre bunica Lina

"Multumesc, Mia! Totul este foarte interesant si placut pentru mine. Si mie mi-ar placea sa-l intalnesc pe Adrian, dar si pe Maria Blaj, mama lui, îmi scrie verişoara mea, Cornelia.
Nu am plan să vin în ţara, dar pot sa il invit la noi, în America, intrucat avem conditii sa-l primim si poate il intereseaza.
Despre Lidisoimea nu stiu nimic, fiindcă nimeni nu ne-a povestit ceva.
Pe Pecu il cunosc, căci a fost la noi la Simeria cu caruta si caii, si mama imi spunea ca este ruda cu noi, dar nu mi-a spus ce fel de ruda este...
Acum imi este clar, este ruda cu mosu,  fiind vorba de sora mosului.
Este foarte interesant ca dupa moartea tuturor, aflam vesti despre rudele noastre si ne luminam mintea. 
Îi multumesc lui Adrian ca a fost binevoitor si ne-a limpezit lucrurile, putin câte putin, dupa atata vreme.
Cu Valerica am fost prietena in sensul ca, de cate ori mergeam la Varmaga, ne intalneam, vorbeam si intram pe la casa lor, unde imi amintesc doar matusa Sabina, mama ei, care era o femeie vesela si foarte apropiata de noi. 
Mama a dorit foarte mult sa o ia Milut de sotie pe Valerica, dar cred ca nici nu s-au intalnit, iar vremea a trecut.
Buna, a pierdut apropierea de rude, pentru ca s-a pocait. Imi amintesc ca a avut 2 rude, preoti, care au fost suparati ca buna a trecut de la ortodoxie la neoprotestantism, si, de aceea, nu au mai venit in vizita la bunica ca mai inainte.
Buna nu a fost suparata, intrucat L-a iubit pe Domnul mai mult decat lumea pe care a parasit-o. Te
sarut. Cornelia
Din păcate, Maria, mama lui Adrian a trecut la Domnul, doar cu aproape o lună, înainte de-a veni Adrian în ţară, şi nu s-au mai revăzut. Aşa e viaţa... Nedreaptă!

18 nov. 2013

Spre Vărmaga...

Despre întâlnirea cu Adrian

În postarea anterioară v-am  povestit despre Adrian.
Revenit în ţară, ne-am dat întâlnire la Mac. Ne-am spus semnalmentele după care să ne recunoaştem. Când am intrat in local, el stătea la masă, vorbea la telefon si avea în faţă un caiet, în care, ca un tip ordonat ce este, îşi nota tot ceea ce trebuia să rezolve în ziua respectivă.
După prezentările de rigoare, a început discuţia dintre noi. Eu, avidă de cât mai multe informaţii despre el, săream de la un subiect la altul. Deh, urmaşă demnă a bunicii mele Paulina...Mi-a plăcut din primul moment, şi parcă ne cunoşteam de când lumea.
Imediat m-a invitat la Vărmaga, unde m-am dus împreună cu soţul meu, după un mic incident cu telefonul meu, care era cât pe ce să mă facă să ratez plecarea la Vărmaga...
Am multe de povestit, aşa că, pe mâine, dragii mei!

Aici locuieste Adrian

Chingford is a suburban London district, situated 10 miles (16 km) northeast of Charing Cross. Historically a rural Essex parish, it gained Urban district status in 1894, and between 1938 and 1965 formed the core of the Municipal Borough of Chingford, Chingford now forms part of the north-east London Borough of Waltham Forest.[1][2] It borders Essex to the north, Enfield to the north-west, Woodford Green to the east, Walthamstow to the south and Edmonton to the west. To the west are the William Girling and King George V reservoirs, known together as the Chingford reservoirs, and the River Lea. To the north lies Epping Forest, which is in Essex but is maintained by the City of London Corporation.[3]

Sursa,http://en.wikipedia.org/wiki/Chingford

Unchiul Petru Gherman, nepotul bunicii Lina

Draga mea, scrie Cornelia.
Incerc sa-ti comunic ceea ce eu stiu despre unchiul Petru Gherman pe care l-am cunoscut personal si care era un om apropiat . El a fost casatorit cu matusa Treja, si au locuit mai jos de matusa Sofica, la vreo 4 case. Vezi Unchiul Petru.
Ei au avut impreuna 2 copii, pe Mili si pe Aurel. Mili a ramas in casa parinteasca, iar Aurel Gherman a lucrat la Atelier, ca maistru, fiind subalternul lui Milut, fratele meu. A avut un accident de munca si a murit.
In ceea ce priveste pe unchiul Petru stiu ca el a lucrat la mină, si, asa cum imi amintesc, stiu ca a fost un om cu raspundere, fiind secretar de partid.
Matusa Treja era o femeie prietenoasa si ne punea pe masa tot ceea ce avea pentru a ne simti bine.
Pe matusa Ghinovela o stii, a locuit la Uroi cu unchiul Liviu.
Cât despre matusa Ghinovela stiu ca semana cu mama,  fiind o femeie minunata. De la ea am cea mai frumoasa  amintire a copilariei, intrucat mi-a cumparat o pereche de patine pe care
le-am folosit foarte mult, deoarece altele nu mi-a mai cumparat nimeni.
Imi amintesc cu placere de vacantele petrecute la Vărmaga, in ciripitul pasarelelor  si cantatul cocosilor.
Acolo faceam fel si fel de nazbâtii, ceea ce acasa nu ne permiteam, neavand spatiu.
Ne incanta padurea cu alune si bureti. Imi amintesc cum ne rostogoleam cu troaca pe delisorul pe care il udam ca sa alunece mai bine. Acolo, vara, fiecare trebuia sa lucreze, iar noi, copiii mergeam cu vitele la pascut, sculandu-ne cu noaptea-n cap si intorcandu-ne cand soarele era sus.

Totul a fost perfect pâna a trait bunica, dupa aceea lucrurile s-au schimat, intrucat s-a schimbat  stapana casei, care nu mai era ruda de sange cu noi si nu mai avea acelasi zel pentru noi. Unchiul Savuc era un om minunat, era foarte bun si ne iubea, D-zeu sa-i odihneasca si pe el si pe matusa Jofica si pe mosu si pe buna. 
Eu îl cunosc pe mosu dintr-o poza facuta la imormantarea bunicii paternale, unde a fost impreuna cu buna Lina .As fi dorit sa-l cunosc personal, intrucat mereu intrebam pe buna de el, iar ea spunea: "Mai da-l in mistotă!" Te las draga si doresc ca Dl sa fie cu tine. Te sarut cu drag.
Cu câtă acurateţe îşi aduce aminte Cornelia despre acele vremuri.
Eu parcă aş avea în faţă un văl de ceaţă, de după care apare câte o geană de lumină despre oamenii şi locurile îndepărtate.

17 nov. 2013

Cum m-am cunoscut cu Adrian

Pe Adrian îl ştiam din auzite, de la mătuşa lui, sora mamei sale, Valeria, verişoară cu mine. Ea, în fiecare recreaţie ne povestea câte ceva despre nepotul ei preferat, fiul surorii sale, Maria?? Ei locuiau la Lidişoimea, un fel de cătun al satului Vărmaga.
Nu am mai auzit nimic despre acest băiat, deoarece, după ce-am plecat din Vărmaga, unde am predat 2 ani, nu am mai avut vreo legătura cu Valeria decât întâmplător, pe la vreo întâlnire cu profesorii, sau din auzite, când era bolnavă, şi a decedat, la o vârstă tânără, 51 de ani.
Acum câţiva ani, după ce mi-am făcut blogul acesta, în care pomeneam despre Vărmaga şi despre neamurile mele, am primit comentarii şi email de la Adrian, in care îmi spunea cine e. Din primul moment, mi-am amintit de el şi de cele povestite cu multi ani in urma de mătuşa sa.
El mi-a dat multe informaţii despre rudeniile mele din partea mamei. Îi mulţumesc!
Zilele acestea, a revenit în ţară, din Londra, unde profesează ca medic psihiatru, şi ne-am văzut. Oare se putea altfel!
Voi reveni cu amănunte. Vă ţin în suspans...

Pentru un nepot al meu

Cristian, cu cravată

Băieţelul lui Cătălin, fiul lui Ioan, fratele meu.

Amintiri despre neamurile din Varmaga

"Eu nu cred ca femeile se chemau EVUTIA, ci erau EVUTA de la Eva, numele fiind pocite de maghiari, spune Cornelia, verişoara mea. Romancele se chemau VUTA sau EVUTA.
In ceea ce priveste sora bunicului, EVUTIA, stiu de la mama si chiar am cunoscut-o pe matusa Sabina, mama Valeriei, bunica lui Adrian. Ele, cand mergeam la Varmaga, erau foarte apropiate de noi. 
Treceam pe la ele si eram chiar prietena cu Valerica. Nu mai stiu nimic de ea, intrucat eu am plecat la Bucuresti si nu ne-am mai intalnit. 
Adaug eu faptul ca Valeria a murit, la 51 de ani. Poate ca Adrian ne va spune mai multe, intr-un comentariu.
Imi pare bine ca ai luat legatura cu Adrian care ne pune pe tapet date uitate sau necunoscute de noi.
Domnul sa-l rasplateasca pentru lumina care a pus-o in ochii nostri, reamintindu-ne rudeniile pe care mama le iubea, desi si ea s-a maritat si a plecat din sat, la varsta de 17 ani.
Mama iubea Varmaga, isi iubea neamurile atat din partea bunicii cat si ale bunicului, si isi amintea cu placere de ele. Le doresc tuturor tarana usoara si viata vesnica."  Cornelia

Acum, mi-am amintit si eu de toate acele rudenii. Pe unele le-am cunoscut direct, iar pe altele, doar din auzite.
Cornelia mi-a facut o mare surpriza si bucurie cu acest email.
L-am intalnit pe Adrian, zilele acestea, si voi relata despre asta in postările ulterioare.

Noi date despre bunica Lina

"Acum, vreau sa-ti scriu despre bunica noastra, Lina, scrie Cornelia, verişoara mea dragă.
Ea avea o sora mai mare, Anisia, care avea o fata, Ludovica, ce a avut-o pe Sabina, maritata cu unchiul Manoila. Ei sedeau mai jos de matusa Sofica a lui Remus.
Unchiul Manoila era cel mai tanar copil a celuilalt frate al bunicului,  SIMION, casatorit cu Ludovica.
Au avut 9 copii: fete si baieti, inalti ca brazii, care s-au raspandit pe unde i-a trimis soarta. 
Trei dintre ei au locuit in Bucuresti, si mergeam la ei pe timpul studentiei, bucurandu-ne impreuna, eu ca îi aveam, ei, ca pot sa am o educatie, prin studii.
Stiu foarte bine pe matusa Sabina Chicoş, care a locuit la Lupeni, apoi, in Deva. Mie mi-a fost naşă de cununie,  a doua). Şi-a dorit foarte mult să-mi lase mie totul ca s-o întreţin, dar eu, pe vremea aceea, abia puteam avea grijă de mine.
In sat, au existat doua dintre fete: una, matusa Masarica cu cele trei fete (Elena, Sabina si Rodica), pe care le stii,- si matusa Lina mama Zenoviei si a lui Loghin, care au locuit in Simeria. Loghin trăieşte, dar Zenovia a murit.
Bunica Lina a mai avut o sora care a murit, fiind insarcinata, si au ramas doi copii orfani: unchiul Petru si matusa Ghinovela, pe care eu ii stiu, si poate ii stii si tu.
Unchiul Petru a avut la randul lui pe Aurel si o fata care traieste.

Aurel a murit la Atelier, actual, Reva, din Simeria, intr-un accident de munca, si are un baiat impreuna cu Olivia, sotia lui."

 Mi-o amintesc pe matuşa Ghinovela, o femeie foarte frumoasă ce semăna bine cu mătuşa Rafila, sora maei mele. Ea trăia în Uroi. De Petru nu-mi amintesc. Poate ştie cineva alte amănunte.
Cam asta am aflat. Cine cunoaşte alte amănunte să scrie la comentarii, iar eu voi reedita. Mersi!

Sublinierile îmi aparţin, înserate prin scrisoarea Corneliei.


16 nov. 2013

Raul cel cuminte



Fotografie: It's time for school

Unchiul Vasile, fratele bunicului maternal

"Ceea ce pot sa-ti spun despre fratele bunicului maternal,  care te intereseaza, este ca el s-a instalat in Moldova la intoarcerea de pe front, casatorindu-se cu o femeie vaduva cu 5 copii.
Numele lui este Vasile(daca nu gresesc).
Au avut impreuna doi copii- matusa Sofica si unchiul Haralambie.Au locuit in Lunca Prutului, localitatea Hermeziu.
Eu am fost la ei impreuna cu Aurica cand aveam 18 ani.Matusa Sofica a locuit in Iasi, era croitoreasa de lux, si sotul ei a fost contabil-sef. Numele lor era RACU IONEL SI SOFICA. Mai tarziu au avut o fetita  cu numele Luminita Dana.
A terminat facultatea si este inginera, casatorita cu un coleg de facultatate, deci e tot inginer.
Matusa a fost o draguta si la propriu si la figurat. M-a vizitate si la Bucuresti si la Oradea. Ea era foarte interesata de rudele din Ardeal si nu ezita sa ne viziteze cand avea ocazie."
De la Cornelia, verişoara mea dragă, de peste ocean.
Iată că avem date despre un alt frate a lui Petru Urs, tatăl mamei mele.

Am cunoscut-o şi eu pe mătuşa Sofica, când venea în vizită la matuşa Rafila, la care am stat în timpul şcolii. O femeie atrăgătoare, ca toate neamurile ei.
Dacă Dana, fiica ei, ajunge să citească aceste pagini, să mă contacteze...

23 oct. 2013

Fratele bunicului meu maternal

Azi, am mai aflat despre un frate al bunicului meu maternal. Cine ştie să-mi spună cum îl cheamă. A stat mult în Rusia, după primul razboi mondial. Când a revenit, s-a stabilit în Moldova. Îmi aduc aminte de fiica lui, mătuşa Sofica care venea adesea pe la sora mamei mele, mătuşa Rafila. Ar avea o fiică-pe Dana...
Aştept amănunte de la cunoscători.
Adrian, ce zici?

20 oct. 2013

Cum am revenit la un trai normal

Materialul din link-ul de mai jos l-am publicat pe celălalt blog al meu, dar, recitindu-l, m-am gândit că ajută şi pe alţii să treacă prin încercări.
http://disa-amestecate.blogspot.it/2008/10/revenire-la-un-trai-normal.html

15 oct. 2013

12 oct. 2013

10 oct. 2013

Cristian


 


Ieri am vorbit cu fratele meu, Nelu, despre acest băieţaş care a avut la naştere doar 700 de grame. Acum e vioi şi "omuleţ" în toată splendoarea sa.

Biserica "Betel" din Olias del Ray


La biserica aceasta merge fratele meu care locuieşte în Spania.

1 oct. 2013

Dealul din care "s-a muşcat" pentru autostradă

Încă un doctor in filologie

Eu îmi iubesc nespus de mult familia.
Toate realizările alor mei mă fac să tresalt de bucurie. Tare m-am bucurat ieri, cănd m-a sunat fratele meu şi mi-a spus că ginerele său, soţul Adinei, şi-a luat doctoratul în filologie. Nu putea să ramână mai prejos decât soţia, care şi-a luat doctoratul acum ceva timp.
Felicitări, felicitări, lui şi familiei!

27 sept. 2013

Frumoasa verişoară a fiilor mei


Claudia, fiica Corneliei.

Dor de tată

Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC.
Şi vorba sună trist şi gol
BABACULE, mai dă-mi un pol!
Dar viaţa e un foc de paie
Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!
Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN.
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi, din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie
Dar fă-mi, te rog, o bucurie,
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie,
TĂTICULE, mi-e dor de tine!

de Marin Sorescu
https://www.facebook.com/elena.marinalexe