http://www.lasertriodental.ro/

Materiale stomatologice

http://www.lasertriodental.ro/

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

31 iul. 2009

Inca o poza...




Parca ieri era si taticul ei, nepotul meu, asa. Cum trec anii...
poze-familie

Stranepoata mamei




Andreia-Iulia este una din stranepoatele mamei.
Sper sa nu se supere fratele meu ca am postat pe blog aceste poze.

30 iul. 2009

Mama, aniversare

Ieri, a fost ziua mamei mele. Sa-mi traiasca!
Ii dedic aceasta poezie.

Mama

Atenta, la piept, pruncul si-l tine,
Fara regret, renunta la sine,
E obosita, dar multumita,
Ca-si simte odrasla fericita.

Tu, cand vei fi mare copile,
Insenineaza-i ale sale zile!
Daruieste-i dragostea toata,
N-o lasa singura sa razbata!

Tot ce-i poti oferi e afectiune!

29 iul. 2009

Un om al rugaciunii

Verisoara mea continua povestea tatalui ei.
"Doresc sa nu stopez lucrarea pe care am inceput-o, de aceea iti mai trimit un aspect al vietii omului lui Dumnezeu, despre care am inceput sa-ti scriu, si care nu este altul decat scumpul meu tata, care a calatorit cu dragostea Domnului Isus in viata lui, facand din aceasta, satisfactia vietii lui, dand totul pentru a nu face nimic care sa-l supere pe Domnul, in ceea ce depindea de el.

Tatal meu, fiind in vizita la mine, in Bucuresti, mergea cu copiii nostri intr-un parc de joaca pentru copii, in apropierea blocului unde noi locuiam. Acolo, se intilnea cu diferite persoane carora nu pierdea prilejul de-a le descoperi tainele mantuirii. Dupa ce s-a intinit cu un militar cu grade, i-a spus omului ca el poate sa pastreze gradele ce le are si dupa moarte, daca se preda lui D-zeu, si umbla in "caile" Lui .
De atunci, omul venea cu copilul sau in parc, se uita dupa tata, fiind dornic sa-i asculte cuvintele blande si pline de miez, afirmand ca el nu a auzit niciodata asa ceva, si, de aceea, sa nu se supere ca il cauta.
Dupa ce a vazut o schimbare in viata omului respectiv, tata l-a adus cu insistenta inaintea Domnului, in rugaciune, si insista in rugaciunile sale de zi si de noapte, mijlocind pentru el, dorind salvarea lui din lumea de pacat.
Trei zile pe saptamana, tata tinea post, si nu exagerez, cand afirm asta.
Zilele lui de post erau miercurea, vinerea si dumineca, astfel ca, postul ii dadea puterea rugaciunii, si il sustinea pe calea catre Cer.
Rugaciunea lui nu era numai ziua, ci si noaptea. Intotdeauna, se ruga cu voce tare. Parca il aud si acum, (nu foarte tare), dar suficient, pentru a fi auzit, astfel ca, odata, un vecin al nostru ni s-a plans ca tatal meu il deranjeaza cu rugaciunile lui. Ne-am cerut scuze si l-am rugat pe tata sa se roage mai incet. Dar.... nu a trecut mult timp, ca acest om a venit si l-a rugat pe tata sa se roage si pentru el asa insistent cum stie el, intrucat unica sa fiica este intr-o situatie dificila, fiind amenintata cu divortul de sotul ei, cu care avea un baiat. Omul a sustinut ca el crede ca numai rugaciunea ii poate salva situatia respectiva.
Tatal meu drag nu l-a refuzat si a inceput sa-i spuna si lui despre Domnul si puterea lui de salvare".
Intr-adevar unchiul era cel mai bun om.
Cand intra cineva la el in casa, nici nu se aseza bine pe scaun, ca unchiul avea aceasta expresie invariabila, adresandu-se sotiei sale: "draga, dat-ai tu ceva de mancare lui cutare?"
Poate ca sarmana matusa nu avea ce sa puna pe masa, dar unchiul trebuia sa imparta cu aproapele sau orice-ar fi fost.
Pentru aceasta darnicie, exagerata, intr-un fel, Dumnezeu i-a binecuvantat familia ca nimanui altuia dintre rudenii.
Darnicia este o mare virtute pe care putini o mai avem in zilele de astazi...

27 iul. 2009

Realizat

Va spuneam ca mi-am amenajat la tara camera in care am crescut noi, o buna bucata de vreme, si care servise, in ultimul timp, ca loc de depozitare pentru ce se gaseste prin curtea omului.
Saptamana asta o s-o inaugurez. A durat ceva timp si a costat, dar eu zic c-a meritat investitia, fiind direct in curte, nefiind nevoie sa mai urcam scari, deoarece, la batranete, e nevoie de cat mai putin efort pentru a te putea misca.
La inceput, au fost discutii ca a cui sa fie camera, dar, pana la urma, am hotarat ca este a "tuturor" celor care ne viziteaza-ma refer la familie-, deoarece nu vreau sa fie cea mai mica urma de rautate si motiv de galceava intre noi, fratii.
Va doresc tuturor sa va intelegeti ca noi, pana acum, cel putin...

Inocenta....

Ce poate fi mai placut decat sa-ti petreci duminica cu cei dragi?
Mi-am facut un obicei in a merge cat mai des la mami, care si ea s-a invatat sa fie pretentioasa si sa ma solicite sa merg mereu si mereu la ea, de parca n-ar mai avea inca 6 copii .
Cand ajung acasa, e numai zambet, iar cand plec "ploua si ninge" pe fata ei, si, de fiecare data, aceeasi intrebare invariabila: "no, cand mai vii?"
Ce sa fac? Pot eu rezista la atata inocenta din privirea sa, si sa nu merg cat mai des ca sa-i inseninez zilele?
Se spune ca precum faci, asa ti se va intoarce....
Eu am doar nurori. Ele se vor purta la fel, cand voi fi de anii mamei? Daca voi ajunge....

23 iul. 2009

Ganduri despre parinti

Comentariu prin mail de la Cornelia:

"Ma bucur si eu ca si tine ca pot comunica cu tine referitor la cele sfinte si neperitoare care ne-au imbogatit copilaria, adolescenta, tineretea pana in acest moment.

Am fost cele mai fericite fiinte de pe pamant, pentru ca am fost imbogatite direct de D-zeu, prin intermediul Cuvantului Sau, primind ceea ce imbogateste spiritual, deoarece multe fiinte care se considerau bogate, in felul lumii, sunt mai sarace decat noi, neavand la indemana adevarul lui D-zeu, transmis noua prin jerfa Domnului Isus care a fost si este cea mai mare bogatie, care nu ne-a lasat sa fim mai prejos nici materialiceste decat cei care se considerau bogati, iar pe noi ne considerau saraci.

Domnul a fost acela care ne-a imbogatit prin Cuvantul Lui cel sfant care nu ne-a lasat sa ducem lipsa niciodata de nimic, si, pe masa noastra, au fost hranite multe persoane de care Domnul s-a ingrijit prin noi si ne-a compensat asa cum nu putem sa Ii multumim mai bine.

Trebuie sa arat aportul tatalui meu si al mamei mele la raspandirea Cuvantului lui D-zeu.
Imi amintesc ca tatal meu lucra la Atelierele din Simeria, ca muncitor avand un serviciu greu, si, mai ales, in timpul razboiului si dupa aceea, viata era grea.
Tatal meu nu dispunea de mijloace de locomotie in acea vreme, astfel ca mergea in comuna Varmaga, comuna mamei mele, l8 km, pe jos, aproape in fiecare dumineca, unde, prin ajutorul Duhului Sfint, a ajutat la deschiderea Bisericii penticostale impreuna cu fratele Nicolaie Priboi, un frate care si-a deschis inima pentru Domnul, si a pus la dispozitie casa proprie."

Va urma

19 iul. 2009

Un credincios deosebit

Va spuneam, intr-un post anterior, ca verisoara mea, Cornelia, care locuieste in State, mi-a propus sa scriu si despre unchiul meu-tatal ei-anumite lucruri care s-au intamplat, si despre contributia sa la propasirea credintei in orasul sau de bastina.
Eu i-am raspuns ca as fi bucuroasa daca ea ar rememora acele timpuri, iar eu le-as pune pe blog, cu incuviintarea ei.
Asa ca cititi cele ce urmeaza:

"Am intrat din nou pe blogul tau si am calatorit cu tine prin toate descrierile tale frumoase care imi amintesc de familia ta pe care o consider si familia mea, si care imi aduc aminte de anii adolescentei si apoi ai tineretii, ani care nu se mai intorc, dar de care ma leaga cele mai frumoase amintiri, atit de ai tai cat si de ai mei.

Tatal meu si unchiul tau a fost un om binecuvantat, iar prin el am fost binecuvantati toti . A fost un om a lui D-zeu pe care L-a iubit mai mult decat pe orice.
Pe langa faptul ca el a fost fondatorul Bisericii Penticostale din Simeria, a fost si un om al rugaciunii, al binefacerilor si al implicarii in lucrarea lui D-zeu.

A fost un om simplu, dar foarte demn, foarte corect. Un om care stia sa renunte la el in favoarea celui care avea nevoie si ii solicita ajutorul. A fost biserica in casa noastra 15 ani, timp in care niciodata nu a pretins sa i se dea cel mai mic ajutor.
Niciodata fratiilor nu li s-a pretins sa plateasca nimic, nici macar lemnele pentru incalzitul incaperii destinate adunarii, nici macar nu vroia sa auda de asa ceva. Fratii erau patrunsi de fiorul DuhuluiSfint, fiind un cuget si un gand, neobositi in lucrarea de mantuire, ridicand stindardul credintei sfinte si adevarate.
Il vad pe tata in rugaciune pe genunchi pe podeaua bucatariiei, rugandu-se neincetat, atat ziua cat si noaptea. La el nu era nimic exagerat totul era simplu asteptand in tacere ajutorul D-lui pentru intoarcerea sufletelor la mantuire.
Era plin de bucurie si de elan pentru D-l. Zimbetul sau impletit cu lacrimi era semnul iubirii sale pentru semenii sai. Vocea sa blanda si duioasa chema la pocainta oamenii, fara sa faca multa filozofie, pentru ca era un om simplu fara o pregatire teologica.
Cand veneau la rugaciune in casa noastra, fratii erau toti in post. Lacrimile le brazdau fata, cerandu-i Domnului indurararea Lui, in staruinta pentru botezul cu Duhul Sfint. Rugaciunea lor era Amin, Aleluia, Vino, Doamne Isuse, Marire Tie Doamne....
Domnul lucra in mijlocul lor si isi desavarsea lucrarea cu privire la raspandirea Evangheliei si adauga la numarul celor salvati noi suflete. Slava Lui!
Trebuie sa cunoasteti ca numele acestui frate neobosit pentru Domnul este Alexandru Dragan, si ca el a calatorit cu Domnul pe calea credintei timp de 52 de ani".

15 iul. 2009

In vizita

Va spuneam c-am plecat cu mami in vizita la sora mea din Petrosani.
Drum obositor pentru mine, dar pentru mamicuta, nu.
Am glumit cu ea c-o lasam la surioara mea, si s-a suparat rau, deoarece ea vrea sa stea la casa ei.
Intr-un final, mi-a spus ca asa cum fac eu cu ea-glume- asa o sa ajung si eu, lucru care m-a pus pe ganduri, fiindca eu fac totul dintr-o prea mare iubire pentru mama mea, si, uneori, mai exagerez cu glumele, dar doresc sa-i tin spiritul treaz si sa-i inoculez pofta de viata.

13 iul. 2009

Mama, in vizita

Astazi, o vom duce pe mami in vizita la una din fiicele ei. E o distanta maricica si ne este teama ca nu suporta calatoria, dar atat ne-a tot batut la cap, zilnic, ca nu am putut-o refuza. E ca un copilas, caruia, daca i-ai promis ceva, trebuie, musai, sa te tii de cuvant.
Doamne, ajuta-ne sa mergem si sa ne intoarcem cu bine acasa!

12 iul. 2009

Nedumeriri

Ieri am vizitat-o pe mamica mea, si, ca de obicei, am facut impreuna o mica ceremonie de rugaciune, cantece religioase, deci, partasie sfanta, asta fiind bucuria ei cea mai mare, deoarece era o ferventa participanta la slujbele de duminica, iar acum, din cauza neputintelor fizice, nu mai poate merge la Biserica.
Am cantat cantece vechi, pe care eu le-am inceput si ea continua versurile si melodia, si, din nou, am fost cat se poate de uimita de acuratetea mintii ei cand e vorba de cele sfinte, iar, pe de alta parte, de "noaptea" care s-a asternut peste mintea ei in ce priveste cele laice...

9 iul. 2009

Informatii dragi sufletului meu

Un mesaj primit de la verisoara mea, care locuieste in State, si care mi-a permis sa public cate ceva pe acest blog de familie, si astfel, ea exerseaza limba romana, deoarece se afla acolo, de ceva timp.

"Iti mai scriu un mesaj pentruca am chef.
Noi suntem bine cu totii, ne bucuram de fiecare clipa a vietii, de fiecare binecuvantare care ne aminteste necontenit cat de bun este D-L.
Ii multumim pentru sanatate in primul rand si de harul de-a simti prezenta lui in viata noastra.
Ne bucuram pentru fiecare rasarit de soare si pentru fiecare picatura de ploaie care ne racoreste si face sa creasca gradina tot mai infloritoare.
Ma bucur ca am gradina si flori din belsug, ca este ca intr-un parc minion si toata lumea o admira, dar cel mai mult ma bucur ca o pot lucra, ca fac exercitiile pe care trebuie sa le fac zilnic, apoi, Jeacuzzi pe care il facem cateodata seara si alta data atit seara cat si dimineata devreme pentru a nu ne fi cald. Aceasta practica ne aduce sanatate si bucurie de viata.

Am citit blogul Naivitate.
Dumineca, dupa biserica, dupa ce am mancat, Gaby s-a culcat, iar eu am calatorit prin informatiile tale, care imi plac foarte mult.
As dori sa faci un articol si despre tata cum a fost fondatorul Bisericii Penticostale din Simeria, cum au fost 2 familii, la inceput, cum au postit pentru Biserica 21 de zile impreuna cu fr. Moldovan, cum a fost Biserica la noi in casa, timp de 15 ani, si unde am vazut minuni , rapiri, prorocii , vindecari, si unde au fost botezate sute de persoane cu D-l Sfint.
Daca te implici, o sa-ti mai trimit informatii. Doresc aceasta pentru ca lucrarea lor a propasit, astfel incat sunt in Biserica, acum, un numar mare de enoriasi care pastreaza doctrina tatalui meu, cu privire la spalarea picioarelor la cina D-lui.
Am multe sa-ti spun, dar vreau sa ne intalnim in septembrie, in Romania.
Te sarut!"

8 iul. 2009

Fericirea

Mai nou, urmaresc pe National TV, un film indian "IN CAUTAREA FERICIRII".
La prima vedere, mi s-a parut un film siropos, ca mai apoi, sa-l astept cu multa nerabdare, deoarece sunt curioasa sa vad care sunt relatiile dintre parinti si copii, in aceasta tara, dintre soacra si nora.
Concluzia: desi difera mult de tarile occidentale, in anumite privinte, si acolo, isi spun cuvantul: invidia, rautatea, razbunarea, ranchiuna, minciuna.
Asa ca, toti suntem o apa si-un pamant. Ma refer la noi, oamenii; fie ca traim intr-un anumit colt al lumii, fie, in altul.
Fericirea este un deziderat al omului, greu de atins.

6 iul. 2009

Ce-mi place mie

Viorica: Seasons of life.

Citesc unele materiale pe bloguri, care-mi plac foarte mult, dar, uneori, nu am timp sa aprofundez lecturarea si atunci mi le salvez, ca apoi, sa le postez, pentru a fi citite si de putinii mei lectori.

Pot fi acuzata de ceva? Eu zic ca, nu.

Asa ca va invit sa cititi ce-a scris Viorica dand pe linkul de mai sus.

Amenajare

Am avut o saptamana incarcata, dragii mei.
In primul rand, am inceput sa-mi amenajez o camera in casa parinteasca, acolo unde s-a consumat copilaria mea, cu bune si rele, cu deceptii si impliniri, cu bosumflari, de cele mai multe ori, fiindca eram o "maussade" cum zic frantuzii.
Cum nu-mi convenea ceva, cadeam in butoiul cu melancolie, refuzam sa mananc, mi se parea ca e sfarsitul lumii.
Acum, vreau sa am camera mea, acolo, sa-mi stiu eu lucrurile mele puse intr-un anume loc.
Asa ca, am mobilizat toata suflarea din curtea parinteasca, sa-mi indeplineasca dorinta.
Cand mi se nazare mie ceva, musai sa se faca cum vreau eu. E adevarat ca, in final, toata lumea beneficiaza de ideile mele, puse in practica.
Poate ca o sa va invit cand e gata, sa va petreceti cateva zile in acea oaza de liniste si binecuvantare...in mijlocul naturii, intre dealuri si parau, cantatul cocosilor si al cucului, rumoarea celor care vin sa ia apa minerala de la "sursa"...

3 iul. 2009

Intamplare

Aceeasi sarmana femeie, intalnita in postul anterior, povesteste ca, intr-o zi, a primit un telefon de la un agent de politie, cum ca fiul ei se afla la sectia de politie, dupa ce facuse scandal intr-un bar.
Mama baiatului s-a dus sa-si elibereze progenitura, numai ca nabadaiosul, in loc sa fie ispasit pentru fapta sa, facea pe grozavul si injura pe toata lumea.
Biata femeie i-a spus politaiului sa-l tine pe guralivul baiat in catuse pana a doua zi.
Ba mai mult, l-a amenintat ca daca-i da drumul nazdravanului, o sa raspunda cu capul pentru fiul ei, in caz ca-i da drumul si pateste ceva...
Noroc ca tatal baiatului a fost mai iertator si a venit la locul cu pricina, unde si-a eliberat fiul, care, a doua zi, isi freca de zor incheietura mainii, amortita de catusa.