http://www.lasertriodental.ro/

Materiale stomatologice

http://www.lasertriodental.ro/

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

30 apr. 2009

Travertin de Banpotoc

Ma mandresc cu satul meu natal, Banpotoc, si mentionez ca "POARTA SARUTULUI", celebra opera de arta a lui Brancusi, a fost construita cu travertin de Banpotoc.




Satul Banpotoc

Pana am eu chef sa scriu mai multe despre acest sat minunat, care a fost si subiectul lucrarii mele de licenta, din comoditate, va redau cele aparute in hunedoara.ghimpele.ro
"La Banpotoc, sute de oameni din judet vin zilnic incarcati cu bidoane de plastic, pentru a-si lua apa de la izvorul din sat cu apa bogata in minerale. Localnicii sunt convinsi ca izvorul are calitati terapeutice impotriva reumatismului si a durerilor de stomac. De numeroasele calitati ale apei de aici au auzit si comunistii asa ca ultimul prim-secretar Ion Popa a inceput amenajarea unei mici statiuni in sat, dupa ce specialistii au analizat continutul de minerale la diferite laboratoare din Bucuresti si Cluj. In 1981, au inceput lucrarile de foraj pentru depistarea izvorului, s-a construit o instalatie prin care curg 24 litri pe secunda si s-a demarat ridicarea unui bazin olimpic si a unui hotel. Daca hotelul a ramas la stadiul de fundatie, satenii au acum un bazin cu apa minerala de 19 grade unde se scalda si cei tineri si cei batrani. Odata cu Revolutia, s-au spulberat planurile pentru statiunea din Banpotoc, dar bazinul este ingrijit de localnici: cam o data la trei saptamani bazinul se goleste, se spala si se umple cu apa din izvor, la care se adauga doua galeti de var si una de clor.
Singura investitie facuta de Primaria Harau este un furtun care duce apa de la izvor la bazin.



Precizez ca furtunul nu mai exista. A fost furat, iar, de 2 ani, nu mai functioneaza bazinul.

Editare:
Din vizualizări, am remarcat că oamenii sunt interesati de acest sat.
Am rugamintea sa se pastreze curatenie la izvor.
Cu multumiri!
Editare: rugămințile mele nu au fost in zadar. Se păstrează curățenia. Ne-am mai civilizat....

Cate ceva despre satul meu natal

Apreciez initiativa unor tineri, a caror parinti au decedat sau au plecat de pe locurile natale, de-a se reintoarce pe la casele alor batrani, cu scopul sa refaca vechile case, sa aduca un plus de confort, pastrand totusi savoarea si pitorescul vechii locuinte.
Mai mare dragul, duminica, sa vezi zeci de masini pe la portile caselor sau in curti, si sa observi ca locuinta este animata, scoasa din paragina, iar tineretul se intoarce, duminica seara, inapoi la treburile lui, refacut si fizic si psihic.

Bataie de cap

Familia mea a dat bataie de cap vecinilor invidiosi si carcotasi.
Cand eram eu mica, imi otravea zilele o vecina pe motiv ca mama mea avea multi copii, ca nu se mai opreste...
Cand am crescut mari, frumosi si inteligenti, ca de ce reusim noi pe la scoli, ca sigur parintii mei dau o gramada de bani sa intram noi pe la facultati...
Acum, cand suntem la casele noastre, ii macina grija ca de ce ne intelegem asa de bine, de ce mama nu a lasat un mostenitor, ci 7-adica toti copiii ei mostenesc, in mod egal, totul.
Si uite asa, suntem o vesnica "problema" pentru vecinii nostri, si, nu numai, ca de ce nu-i rau, cand totul e bine.

22 apr. 2009

Ce vremuri!

Aceasta fotografie a fost facuta la nunta fratelui meu, Petrica.
Eram cu totii tineri, plini de viata, cu sperante si optimisti.
Copilasii maruntei, acum, sunt la casele lor si au si ei proprii copii.

Camera lui Raul


Un coltisor foarte drag mie, camera nepotului meu.

Fratele meu-"visatorul"


Fratele meu, Petrica, este cel mai tanar dintre cei 4 baieti ai mamei mele si este daruit de Dumnezeu cu darul previziunilor.
El duce o viata foarte curata din punct de vedere spiritual si fizic.

In sat


Aceasta poza este facuta de Raul, nepotul meu, si cred ca locul se numeste "Canipi", deoarece, aici, femeile, pe vremuri, melitau canepa.

Casa unde m-am nascut


Casa mea natala se afla intr-un loc minunaat, la poalele dealului Omeag si vis-a-vis de Dealul Dos.

Pe ulita satului meu


O ulita situata in satul meu natal, aproape de casa mea.

La mami, acasa

Mamicuta mea


De 6 ani, mama sta pe pat, bolnava.

21 apr. 2009

Aduceri aminte...

Amintiri dragi de la o fiinta iubita, verisoara mea, care e departe, departe de mine.

"Draga mea,
Sunt fericita ca ati putut fi impreuna de sfintele sarbatori. Nimic nu este mai bine si frumos decat sa fie familia impreuna. Ma bucur de prezenta lui Stafan si familia lui la matusa. Asemenea ocazii sunt rare si ele nu vor fi uitate de cei care le-au petrecut.
Imi pare rau ca nu am fost si eu acolo pentru a o mai vedea o data pe matusa, dar nu disper, stiu ca ma va asteptata pentru ca doresc, si nici o dorinta nu a fost neascultata de Domnul meu bun pe care il iubesc si care niciodata ne m-a lasat de rusine si fara a primi raspuns.
Imi doresc foarte mult sa ma duc si pana la Varmaga, imi este dor sa revad meleagurile copilariei mele pe care mi le amintesc ca si cand s-au petrecut ieri.
Imi amintesc foarte clar de nunta matusii Sabina.Eu atunci am avut 7 ani. Imi amintesc si cand te-am vazut pe tine prima data. Fetele gemene nu le-am vazut, nu stiu exact daca au murit sau le-a nascut moarte.
In orice caz sa stii ca ma bucur de memoria mea, inca nu m-a lasat, dar timpul, insa, trece prea repede si ma tem sa nu ma lase. Numerele de telefon le retin foarte bine si nu am nevoie de prea multa osteneala sa le retin, dar asta nu e totul....
Parca nu vreau sa traiesc prea mult si sa nu mai pot gandi, ruga, plimba, primi musafiri si sa nu fiu ceea ce sunt . Daca nu mai pot ajuta pe cei dragi cu anumite servicii care ma fac multumita si feriicita ca le pot face pentru cei dragi, ce rost are viata?
Am intrat in butoiul cu melancolie, desi ma simt bine cu sanatatea.
Vreau sa va vad si sa stam putin impreuna.
Pina atunci,te sarut si-ti transmit toate cele bune".

19 apr. 2009

O mamica fericita

In fiecare an, de Paste, mai ales, vreau s-o fac fericita pe scumpa mea maicuta, asa ca-mi petrec dimineata de Inviere cu ea.
Cantam cantecele legate de patimile si suferintele Mantuitorului, si, de fiecare data, sunt uimita cum o femeie la varsta ei tine mine cu sfintenie cuvintele si melodiile, si, pe de alta parte, incurca pe membrii familiei intre ei.
Este cea mai scumpa fiinta din lume, pe care o iubesc nespus.
Doamne, ajuta-mi sa sarbatoresc, si de aici incolo, cat mai multe sarbatori de Paste cu scumpica mea!

Adrian Paunescu-Ruga pentru parinti

Stefan Hrusca-Ruga pentru parinti

11 apr. 2009

Ceasul, bata-l vina!

Nu mai de mult decat acum vreo suta si ceva de ani, oamenii nu aveau ceasuri ca sa-si socoteasca minutele si secundele, si poate ca era mai bine, fiindca nu era o adevarata batalie cu timpul.
Mama imi povestea deunazi de bunica ei, care a trebuit sa mearga la oras sa-si plateasca rata la banca-la "coasa".
A crezut ca e dis-de-dimineata, si a plecat pe jos, cale de vreo 15 km, de satul ei. Numai ca, ajungand la brod-podul plutitor peste Mures, era doar 12 noaptea, si brudarul, somnoros, s-a intrebat cine il deranjeaza la acea ora din noapte, cand somnul e atat de dulce!?
Strabunica mea i-a povestit omului despre incurcatura produsa, si, el, cumsecade, a invitat-o sa se aseze pe un scaun, sa astepte, pana s-o face ziua, ca s-o treaca dincolo cu brodul.
Si asa, sarmana mea strabunica a trait o aventura datorata pardalnicului de ornitorinc-cocosul!

8 apr. 2009

Dator la "coasa"

Ieri, am fost la mami si mi-a povestit despre bunicul si bunica ei.
Spunea ca bunicul ei ar fi avut "crasma"-birt. S-a imprumutat de la "coasa"-banca, ca sa-l cumpere. Numai ca, la un moment dat, in ajunul Anului Nou, si-a pierdut mana dreapta din cauza c-a puscat cu o "picsa", o cutie in care a pus carbit, si s-a accidentat.
Nu mai putea sa treaca pe "raboj" clientii care veneau la bar, zice mami, si , in cele din urma, a dat faliment.
Cum banii trebuiau dati la banca, si el cu strabunica, nemaiavand posibilitatea sa-si plateasca creditul, au venit cei de la banca si i-au confiscat averea.
M-a impresionat solidaritatea rudeniilor, care au venit fiecare cu cate ceva:"pece"-carne de porc, oua, faina si i-au adus strabunicii mele. Ea, de suparata, cand manca le uda cu lacrimi.
Aceasta este povestea unei femei de 87 de ani, despre bunica ei, si nu stiu cat e realitate sau fictiune, dar, draga de ea, povestea cu atata seninatate, incat eu am luat-o de buna.

6 apr. 2009

Vacanta, la un pas!

Inca putin, si vacanta bate la usa!

2 apr. 2009

Amintiri din copilaria fericita

Am primit un mail de la o verisoara tare scumpa mie, Cornelia, care-si aminteste de vremurile copilariei ei, in tara, alaturi de bunica mea maternala si de mamicuta mea, care a fost si este preferata ei, dintre matusi.
Ea locuieste in State, si sper sa nu se supere ca postez acest mail.



"Ma bucur de vestile primte! Am aflat de fiecare cate ceva, dar cel mai mult ma bucur de vestile bune primite despre matusa mea draga, pe care nu o pot uita, si-mi aminteste foarte mult de timpul petrecut la Varmaga, impreuna cu bunica Lina, care a fost o bunatate de bunica .
Ea nu stia sa citeasca, dar spunea versetele din Biblie si citatele pe de rost. Imi amintesc ca eu nu vroiam sa dorm cu ea, spunindu-i ca nu vreau sa fiu sbarcita la fata ca ea.

Matusa si buna radeau, pentru ca nu aveam decat doi ani. Bunica nu se supara, desi eram obraznica, dar o iubeam foarte mult. Imi amintesc cum buna vroia sa o protejeze pe matusa, ca sa nu doarma cu mine, pentru ca nu se odihnea bine si ma muta in patul dansei.

Oh Doamne, ce bine era atunci, cand erau primele faze ale credintei in satul Varmaga!
Tata, saracul, desi lucra greu, venea pe jos, aproape in fiecare saptamana, pentru a le spune oamenilor din sat despre D-zeu, avand o satisfactie deosebita cand le vorbea de tainele Imparatiei, lucruri necunoscute de ei.
Tatal meu, cu vocea lui blanda, a fost ascultat, si, astfel, a reusit sa aiba sute de "snopi", slavit sa fie D-l!

Imi amintesc ca, odata, a stat in post si rugaciune 21 de zile, impreuna cu fr. Moldovan.
Imi amintesc de perioada cand la noi erau staruinte de cate o saptamana intreaga. Oamenii nu mergeau la distractie, in concediu, ci stateau pe genunchi si cereau de la D-l noi suflete salvate. Oh, imi e dor de o viata de partasie, ca pe vremuri.

Am vazut in casa noastra vindecari, prorocii si chiar rapiri, lucruri pe care nu o sa le uit. In cei 15 ani, cat a fost biserica la noi, am avut parte de multi musafiri binecuvantati, dar imi amintesc ca niciodata nu am fost in lipsa, pentru ca Domnul se ingrijea de noi. Sa fie slavit in veci vecilor, pentru ca si acum ne poarta miraculos de grija, si sunt convinsa ca totul se datoreste faptului ca ai mei au impartit tot ce au avut si nu am simtit nici un fel de retinere .
Imi vine sa pling cand ma gandesc ca nu mai sunt, si doar draga matusa, mama ta, mai este in viata.
Domnul sa-i faca parte de viata vesnica!"

1 apr. 2009

La hotel


Iertare

,,Când eşti lovit, poţi oare
Duşmanului să-i ceri iertare?''

Asta am făcut şi am putut ! Nu credeam vreodată că am să reuşesc acest lucru !

Când eram mică, apoi, adolescentă, nu mi-aş fi cerut iertare de la cineva pentru lumea întreagă ! Zile întregi, stăteam posacă, întristată, interiorizată, bolnavă de supărare. Chiar dacă în sufletul meu iertam, nu puteam să arăt asta. Aveam o sensibilitate maladivă, un orgoliu excesiv.
Aceasta perioada a trecut de mult timp, si acum ma simt fericita si sanatoasa.