http://www.lasertriodental.ro/

Materiale stomatologice

http://www.lasertriodental.ro/

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

28 dec. 2009

Cuvinte dragi noua...

Am sunat-o pe mama mea.
-Mami, ce faci?, am intrebat-o.
-Ce sa fac? Am venit si eu la ai "nosti", in varful dealului.
De multe ori, are momente cand se crede la mama ei, acasa, sau cand ne intreaba cum a ajuns ea aici, unde se afla acum.
Trebuie sa-i explic cum stau lucrurile, dar, mai ales, s-o fac sa le descopere singura, ca la scoala, spre disperarea alor mei, care aud mereu aceleasi intrebari.
Nu vreau s-o las sa pluteasca in "noaptea" mintii ei, data de varsta si singuratate.

18 dec. 2009

Apropierea sarbatorilor

Munca pentru pregatirea caselor in vederea sarbatorilor este in toi, in satele romanesti.
Zilele acestea mi-am amintit de vremurile cand nu aveam masina de spalat, ci foloseam cenusa ca sa facem lesie, s-o asezam deasupra hainelor randuite cu grija in "parlau", adica, un butoi in care erau asezate hainele , iar, dupa cateva ore, le scoteam, aproape fierbinti si le duceam la "vale"-la parau- sa le clatim. Le luam cate una, le puneam pe o piatra si le bateam cu maiul, ca sa iasa toata lesia din ele si sa fie curate.
Numai ca apa era inghetata, si ca sa nu ne inghete mainile, duceam cu noi un vas cu apa fierbine, in care ne cufundam, din cand in cand, mainile.
Cand operatia era terminata, le aduceam acasa si le intindeam in curte, ca sa inghete, sa se usuce, astfel, murind toti microbii.
Va imaginati si chinul bietelor femei, carora, a la longue,. li se instala reumatismul in oase si li se indoiau degetele.
Cu toate aceste greutati, femeile traiau mai mult ca cele de astazi, asa cum e si cazul mamei mele care a trudit din greu, toata viata ei, si, astazi, a ajuns la venerabila varsta de 87 de ani, fara boli cardio-vasculare, digestive, diabet...

6 dec. 2009

"Dezbinare"

Pe cat suntem de uniti in alte probleme ale vietii, pe atat suntem de dezbinati cand e vorba de vot.
Recunosc ca unii dintre membrii familiei mele au o anumita optiune, iar altii, cum e si normal, au alta simpatie.
Eu nu am incercat sa-i influentez, in acest sens, desi, in general, am ascendent asupra lor.
Recunosc ca nu ma las lamurita de ai mei, din propria familie-sot, copii-, nu de cei din marea familie, adica de copiii si nepotii mamei mele.
Imi place sa judec cu mintea mea si nu cu a altora, asa cum se intampla cu multi dintre semenii mei.
Cu multi ani in urma, a candidat la locale cel mai bun prieten al familiei. Era un om foarte bun, dar, in calitate de edil, nu-l vedeam a fi cel mai potrivit, si nu l-am ales. Pe parcursul mandatului sau, am constatat ca nu ma inselasem.
Cand e vorba de politica, religie, nationalitate, dragoste, e bine sa nu te hazardezi in discutii, daca vrei sa nu fi pus cu botul pe labe...

22 nov. 2009

Ghetutele

Ieri am fost s-o vad pe mami.
Am scos-o putin afara, la aer, deoarece era destul de palida, ca nu a mai iesit in curte de ceva timp.
A primit o pereche de ghetute de la o verisoara a noastra, care i le-a adus din Germania, si a fost musai s-o incaltam cu ele.
Am constatat ca a uitat multe lucruri din cele exersate cu mine, cat timp a stat la mine.
E mai mult singura, cu amintirile ei, si cele prezente nu se mai leaga de ea.
Sunt fericta, ca, totusi, recupereaza destul de repede din cele uitate si iar revine la starea la care a fost odinioara, adica la spiritul ei ascutit.

17 nov. 2009

Carcoteli

Fratele meu-nu spun care- mi-a citit blogul si a inceput cu carcoteala.
Ba c-am dat date eronate despre unii membri ai familiei, ba ca n-am scris corect anumite nume de stranepoti de-ai mamei... si altele.
Cred c-ar trebui sa participe la preselectie pentriu emisiunea de la un anume post de televiziune care are o astfel de activitate-carcoteala.
Totusi, nu sunt suparata pe el, deoarece am un cititor atent, care nu ma iarta....

8 nov. 2009

"Fiii satului"

In fata Caminului Cultural
Eu sunt cea cu palaria
in cimitir
in fata Caminului cultural, primarul tine o cuvantare.


Duminica, 8 noiembrie, 2009, a avut loc in satul meu, prima editie a sarbatorii "Fiii satului".
Nu mi-am imaginat ca va participa atata lume!
Dintre fratii mei, am fost prezenti 5, lipsind 2, care se aflau in Spania, unul la munca, iar celalalt, in vizita.
Mai intai am mers in cimitir, unde multi sateni au depus coroane de flori la mormintele celor dragi, s-a participat la slujba de comemorare a bisericii.
Au fost sute de masini, iar satul a rasunat de cantece si voie buna, pana noaptea tarziu, fiind invitate mai multe formatii de dansuri si cantece din Simeria.
Ne-a ajutat si timpul, care s-a imbracat si el in haine de sarbatoare.


case din sat
Dosul inspre cimitirin sala Caminului Culturalexpozitie de obiecte artizanale

4 nov. 2009

Testeaza-te!

Nu am rabdare sa completez teste si nici nu cred in ele, dar, poate ca intereseaza pe cineva, asa ca testati-va!

PE GINDURI: PHIL'S TEST!!!

Un "chin" adevarat...



Astazi, mamicuta mea are o saptamana de cand e la mine. Un adevarat "chin' pentru ea, deoarece, si la cei 88 de ani ai sai, si a neputintei fizice, tot se gandeste la problemele casei ei, si i se pare ca daca nu e acolo, toate se vor duce de rapa...
De multe ori ma intreaba ca eu cine sunt.
Aseara m-a intrebat daca am adus si cainele la mine, si nu uita sa intrebe in fiecare seara daca-am inchis gainile. Ce pot sa-i raspund? Ca, da!
De dimineata, i-am spus ca trebuie sa mai "indure" pana duminica, cand o voi duce acasa, fiindca se intoarce sotul meu de la bai, avem actiunea "Fiii satului" in localitatea natala, si vor veni si fratii mei sa participe la acest eveniment.
Va voi aduce poze si va voi impartasi impresiile.

1 nov. 2009

Ruga unei mame

Am gasit aceasta poezie pe http://www.resursecrestine.ro/
I se potriveste foarte bine mamicutei mele dragi.


Noaptea stau in rugaciune


Ziua stau si ma gandesc

Cum pot eu, sa fac mai bine

de copii sa ingrijesc ,

si pe Domnul sa-L  iubesc?




Ziua-i alergare mare

Dupa una, dupa alta , toate treburi pamantesti

Seara insa, ne-adunam cu mic cu mare

Sa citim, sa ii cantam

Sa ne bucuram de clipele ceresti .




Ii simtim prezenta-I sfanta

Copilasii stau si ei si ne privesc

Cum pe fata noastra

Lacrimi pure curg si se topesc.




Nu-nteleg ei inca

Taina Duhului prea Sfant

Nici comoara vietii eterne

Ce-o primesti prin Domnul Sfant.




Sunt prea mici , dar au sa creasca

Precum bobocii infloresc

Si Duhul Sfant o sa le vorbeasca

" Veniti nu stati , caci va iubesc !"




Dar pana atunci cand au sa creasca

Doua maini impreunez

Ma plec umila in rugaciune

Si-Ti cer sa ii binecuvintezi.




Nu-ti cer nici aur, nici comori,

Nici bogatii pe acest pamant,

Ci-Ti cer Isuse,

Sa-i cresti , inveti , sa ii conduci.



Sa-i mantuiesti din lumea aceasta

Sa fie ai Tai oricand

Ti-i inchin Isuse Tie ,

Te laud si ma supun .

De Veres Viorica

29 oct. 2009

Mami, la mine

Zilele trecute am adus-o pe mami la mine .
Inainte de-a pleca, am lamurit-o cu greu sa vina, si ne recita poezia:

"Bun-ramas, casuta draga,
ulicioara, bun-ramas!
Alte case, alte sate,
intalni-voi tot mereu,
numai tu vei fi departe,
numai tu, satucul meu!"

Mi-a specificat ca va veni la mine, dar "nu pana la capat", adica nu la mine va dori sa-si sfarseasca zilele.
Desi mi-e greu cu ea, ca nu se poate deplasa singura niciunde, mi-e drag s-o stiu langa mine.
Am mai avut tentative esuate de-a o aduce , dar acum am pacalit-o!

Mami, in curte, la tara.

28 oct. 2009

"Alta mata"-Miaunica


Alta "mata", care este enervanta, lenesa si "guraliva".
Cum intram in curte, ea miauna de mama focului, dar are totusi o calitate. E superba!

27 oct. 2009

Miaunica


Aceasta pisica a salvat-o nepotul meu de niste caini.
Cred c-a adus-o cineva la Izvor, sa scape de ea.
Desi am fost suparata la inceput, zicandu-i ca "inca o mîta", acum ne place tuturor de ea, ca-i foarte isteata si le da de furca soriceilor din gospodarie.

18 oct. 2009

Toamna-anonim

Si toamna asta, Doamne, e frumoasa..


Si, tot ce-ai randuit Tu este bun!

Tu esti Izvorul vietii azi si maine

Te-asculta soarele si stelele si luna

Si ierni si primaveri Ti se supun!



Si toamna asta, Doamne, e frumoasa...

Azi frunzele isi plang durerea pe poteci;

Dar, dincolo de iarna-i primavara

Vor inverzi campii si dealurile toate,

Va fi si ploaie calda nu doar stropii reci!



E frumusete-n fiecare toamna!

Si tot ce Te asculta e frumos!

Stiu, peste crengile ce par uscate-n miez de iarna,

Tu vei chema, in primavara, muguri si flori spre roada buna, cu folos!



Frumos e, Doamne, omul ce isi are

In TINE si izvor si mers si rost!

Chiar daca-i toamna rece, iarna, crivat...

In mana TA e viata, cald si adapost!

poezii-Toamna

17 oct. 2009

Doliu dupa...catei

De cateva zile, fiul meu cel mare are ochii inrourati.
A avut la firma niste catei pe care-i ingrijea, le facea "ciorba" si-i alimenta.
Numai ca, ca orice vietuitoare, si ei s-au imbolnavit si a trebuit sa-i eutanasieze.
De atunci, plange mereu, si mi-a spus ca vrea sa scrie despre acest nefericit eveniment, iar eu va trebui sa postez pe blogul de "familie". Asa ca am inceput...Pana se hotaraste el, se va potoli si furtuna din sufletul lui...
C'est la vie...

15 oct. 2009

Bucuria mantuirii

De la vara mea, Cornelia.
Este duminica seara, si trebuie sa-ti comumnic bucuria zilei de astazi, care trebuie sa o trec la ziua recordurilor, intrucat am facut o performanta in complexul recordurilor spirituale.
Sunt plina de cuvantul lui D-zeu, incat imi vine sa sbor, sa strig in gura mare, sa chem la mantuire pe oamenii care nu-l cunosc si doresc sa vada cat de bun este Domnul, si ce miracole zilnice poate El sa faca.
Am vazut o femeie aruncandu-si bastonul si slavind pe Dumnezeu.
Am vazut oameni predandu-se Domnului, asezandu-se pe genunchi, in fata, implorand pe Domnul sa-i ierte si sa-i ajute sa-L urmeze cu adevarat.
Am vazut pastorul plangand cu lacrimi sincere si plin de putere, punand mainile peste cine mergea in fata (si nu erau putini),l-am vazut sarind peste scaune plin de Duhul Sfant, si, ce este mai important, am simtit puterea Duhului Sfant in viata mea, intrucat nu ma mai doare mana deloc, de o saptamana, de cand a pus mainile pe mine, cerandu-mi videcarea.
Asa transformare a facut in viata lui Gaby, ca nu-l recunosc.Sunt fericita cu adevarat, si nu ma leaga nimic de cele pamantesti.
Doresc sa fiu cat mai aproape de Cel ce e viu, pentru a avea bucuria vesnica, nu numai pentru o duminica sau doua, cum a fost exceptia aceasta, ci pentru vesnicie.
Te rog scrie-mi ce mai este pe la voi!

13 oct. 2009

Rugaciunea unei mame

Am vrut sa postez o frumoasa rugaciune a unei mame, gasita http://copilarieregasita.webs.com/meditatii.htm, dar mi-a dat erori, si la ea adaug si eu relatarea despre mama mea, care se roaga necontenit pentru familia ei numeroasa, si -L implor si eu pe Domnul, s-o tina ani multi printre noi, ca sa ne putem bucura de dragostea si bunatatea ei.
Bunica mea era, pana nu de mult timp, eroina tuturor scrierilor mele. Acum, pentru ca a trecut mult timp de cand este la cele vesnice, mama a devenit sursa mea de inspiratie si nu vreau sa ma gandesc la clipele cand va trebui sa ma obisnuiesc si cu disparitia ei.
Doamne, ajuta, ca acea clipa sa fie cat mai tarziu!

11 oct. 2009

Ce-am mai facut...

Sambata, a fost forfota in casa curtii parintesti. Am participat cu totii la depanusarea porumbului, munca pe care n-am mai facut-o de cand mergeam cu elevii la cules de porumb.
Ieri, duminica, am fost pe post de "receptionera" la pensiunea verisoarei mele, care a plecat sa-si viziteze nepoatele la Cluj.
Greu sa stai o zi intreaga, fara sa faci nimic!
Am vazut multe filme politiste, incat mi-am cam stricat nervii, vazand atatea crime.
Seara, am fost fericita, c-am putut sa-i fac o bucurie verisoarei mele, careia ii era tare dor de fetite.

8 oct. 2009

Respect

Lucrez, de ceva vreme, intr-un anume loc si am observat ca pentru ca oamenii sa te respecte trebuie sa fii cineva, sa ai un "nume", un job renumit, o infatisare.
Cum, zilnic, am de-a face cu oameni diferiti, din toata tara, si de nationalitati diferite, observ ca, pentru noi, romanii, conteaza foarte mult cele enumerate mai sus, pe cand, pentru straini, au importanta amabilitatea cu care sunt tratati si calitatea serviciilor oferite, fara ifose.
Cand intra in sala unde-mi desfasor munca, parca-ai fi un obiect, o mobila orecare, iar, daca se intampla sa fi abordat de un strain si aud ca nu esti doar "un cordon bleu" oarecare, incep sa-si schimbe atitudinea.
De multe ori, impreuna cu verisoara mea, la care lucrez, ne amuzam copios de aceasta atitudine, si ea obisnuieste sa spuna: "astia nu stiu ca tu ai mai multa scoala ca unii dintre ei".
Eu zic ca trebuie sa respectam pe toata lumea, fie ambasador-cu care am interactionat-fie ultimul om al societatii, deoarece nimeni nu-ti ia nici functia, nici pregatirea, nici jobul, daca ai o atitudine respectuoasa, fara sa afisezi un dispret suveran fata de cel de langa tine, fiindca nu stii niciodata, cu cine stai de vorba, cata pregatire are omul respectiv, din ce patura sociala face parte.
Eu obisnuiesc sa ma port cu toti oamenii la fel, fie cadru universtar, fie un amarat de om, defavorizat de sorta.

26 sept. 2009

"Paine cu slanina"

Ieri, mama imi povestea de-o intamplare din tineretea ei, cand se afla la parintii ei, si-au scos "aiul"-usturoiul din pamant si l-au intins la soare.
Prin curtea lor era un drum de trecere pentru oamenii din sat, care mergeau la terenurile lor. Ca atare, niste baieti au trecut pe acolo, s-au asezat in curte si-au scos slanina din genti-oare erau genti pe atunci?-si au inceput sa manance cu usturoi de la bunica mea. Numai ca, dupa ce s-au saturat, n-a fost suficient, ci au inceput sa-si puna si-n genti-straiti(dupa mine), ceea ce l-a infuriat rau pe bunicul meu, care a inteles ospitalitatea, dar nu in asa hal incat sa ramana el fara usturoi.
La finalul povestii, mama mi-a spus c-a visat aceeasi intamplare si in noaptea precedenta.
Ma intreb: oare ce-a povestit ea nu era tot o inventie a mintii ei?
Oricum, ma bucur ca-si pune mintea la contributie, fie cu vise, fie cu intamplari traite aievea.

24 sept. 2009

Nepotii mamei

De ce n-as vorbi despre nepotii mamei mele, in numar de 13, si, deci, si ai mei, SI DESPRE STUDIILE LOR.
Ii trec in ordinea apartenentei la fratii mei, incepand cu cel mai mare, si terminand cu cel mai mic, deoarece asa procedez si cand fac exercitii de memorie cu mama mea, in acest sens.
-liceul si scoala postliceala sanitara
-economist
-medic
-avocat
-licentiata in limbi straine. Ma bucur ca este singura care mi-a calcat pe urme.
-economist
-inginer
-dupa terminarea liceului, s-a stabilit in Spania, necontinuand studiile, dar cu o situatie materiala foarte buna.
-liceu + studii post liceale in informatica
-elev
-student la drept
-studenta la stomatologie
-elev, clasa a VIII-a. Este cel mai mic, care sta la mine de 7 ani, si nu cred ca se va lasa mai prejos de verisorii lui.
Din cei 13 nepoti, doar 3 sunt fete.
Mama este foarte mandra cu acesti copii, pe care-i mai uita, si mie imi revine sarcina de-a face exercitii de memorie cu ea, ca sa-si reaminteasca de fiecare.
Sa-mi traiasca cu totii si sa fie fericiti si, mai ales, cuminti, deoarece in zilele noastre, este foarte usor sa cada in capcanele intalnite la tot pasul.
Draga mea maicuta se roaga zilnic pentru ei, pentru sotii sau sotiile lor, si, cand nu-si mai aminteste cate un nume, spune: "Doamne, ai grija de "cutare", face apoi, o pauza, si, atunci, imi dau seama c-a uitat numele, dar, isteata fiind, continua: "si de sotia sau sotul " celui amintit.
Doresc tuturor cititorilor blogului meu sa se bucure de copiii cu care i-a inzestrat Dumnezeu!

17 sept. 2009

Izvoarele de apa minerala

"Izvoarele sunt foarte importante pentru satenii din Banpotoc, ei incercand sa profite de calitatile apei, chiar daca nu sunt specialisti in medicina.

De altfel, efectul consumului de apa minerala, precum si folosirea acesteia la spalat este vizibil. Oameni de 70 de ani arata ca unii de 50, au putere de munca si un psihic robust.Apa se tine doua-trei zile in frigider pentru a-si pierde gustul si mirosul de sulf, dupa care nu este folosita doar ca apa de baut, ci si la gatit. In zilele calde, satenii se adunau cu mic, cu mare la fundatia abandonata pentru a se scalda, recunoscand efectul relaxant al apei.Aici vin si multi turisti din tara, dar si din alte tari
Cum nu exista un hotel, ci doar o pensiune, considerata mult prea scumpa, turistii prefera sa stea in corturi, ceea ce reprezinta o problema in plus pentru sateni, care sunt nevoiti sa stranga toate mizeriile lasate de turisti.Locurile din imediata apropiere a bazinului ar fi impanzite cu gunoaie, daca oamenii din sat nu ar avea un spirit ecologic remarcabil. "Daca noi nu, atunci cine?" este motto-unui tanar satean de 24 de ani."apa-minerala

16 sept. 2009

Inocenta

Ce poate fi mai minunat decat zambetul unui ingeras de copil!
Adaugare:aceata mandrete de fetita este nepotica fratelui meu din Sibiu.
Eu nu am nepoti, asa ca ma mandresc cu cine pot...

14 sept. 2009

Apa minerala

De numeroasele calitati ale apei din acest izvor (de la Banpotoc) se stia inca din anii 1980.
Prim-secretarul judetului Ion Popa a inceput in acel an amenajarea unei statiuni in sat, dupa analizarea continutului de minerale la diferite laboratoare din Bucuresti si Cluj.
In anul 1981, s-au inceput lucrarile de foraj pentru depistarea izvorului.
Initial, proiectul de forare a fost planificat pentru 250 metri adancime, dar dupa doar 118 m, sonda SG650, adusa de la Harsova, a ajuns intr-o portiune unde apa era sub presiune, ceea ce a generat o eruptie. Izvorul a fost dublu tubat cu PVC, prima coloana fiind de 280 milimetri, iar a doua de 160 mm.Pe langa aceasta instalatie, prin care curg 24 litri pe secunda, au mai fost construite stavilare pentru a proteja drumul de revarsarea raului Varmaga, care curge de-a lungul satului.
Langa izvor se afla acum ruinele unui bazin olimpic si o fundatie ce trebuia sa devina un hotel.
Aici, se scurge continuu din izvor apa minerala de 19 grade Celsius, formandu-se un bazin pe care satenii il folosesc pentru a se scalda. (acum, este neutilizabil; s-a furat conducta care-l alimenta.)
Lucrarile au fost efectuate de ISLGC Bucuresti, "strada Snagov 52-55, langa ambasada americana", isi aminteste Gheorghe Dehelean, angajat al aceastei firme pina in 1991.Iar banii, o investitie de peste un million de lei, au venit de la fabrica de bere din Hateg.
Odata cu revolutia, s-au spulberat si planurile pentru statiunea din Banpotoc, lasand in urma doar scheletele constructiilor incepute si noul izvor din vale.
Inainte de 1981, existau multe izvoare pe dealul de langa sat (Omeag), si nu trebuia sapat mult pentru a da de apa minerala.
In 1957, la saparea fundatiei casei care se afla chiar langa izvorul principal, Georgeta Borlea, (-de fapt, este vorba de tatal meu,)- a descoperit unul dintre numeroasele izvoare. Dupa forare au secat toate, pe deal ramanand unul singur.banpotoc-
.......
Precizare:izvorul de apa minerala a fost in curtea mea, timp de mai multi ani, si oamenii din sat, precum si din imprejurimi, duceau apa din curtea noastra, iar eu eram numita" fata de apa acra".
"acra"=minerala

13 sept. 2009

Apa minerala de Banpotoc

"Sute de oameni strabat zilnic drumul de la Simeria la Banpotoc, incarcati cu bidoane de plastic, pentru a-si lua apa de la izvorul din sat. Apa din Banpotoc este bogata in minerale, iar localnicii sunt convinsi de calitatile ei terapeutice impotriva reumatismului si a durerilor de stomac."apaminerala

Binecuvantare

Vineri, la casa parinteasca, a fost o zi plina de harnicie si rod bogat.
Sora mea a strans cartofii. A fost o zi tocmai buna pentru aceasta munca, fiind insorita, ca-n zilele de iulie. Au participat si cativa vecini si roadele au fost pe masura.
Mai multi saci de cartofi decat anul trecut, care au fost sortati pe trei categorii:
-de mancare
-de semanat
-pentru porci.
Noi nu am mai crescut porci, de vreo cativa ani, asa ca-i vom da unei vecine.
Cei de "mancare" vor ajunge pentru familia numeroasa a mamei mele, care e in culmea fericirii ca este vizitata de cei dragi, ingrijita si rasfatata.
Ce bucurie mai mare poate exista decat armonia din sanul unei familii!?

Bosumflici


Iulia, nepotica fratelui meu este serioasa si bosumflata.

8 sept. 2009

Mi se rupe sufletul...

Vara aceasta, am avut mult de lucru la casa parinteasca, de la tara.
Mami sta in caruciorul cu rotile, in curte, dar fiind obisnuita sa trudeasca din greu, toata viata, se plictiseste repede, si ar vrea sa mai lucreze si acum.
Ieri, m-a durut sufletul ca mereu ne cerea s-o ducem in camera fostei mele bunici, pe care am amenajat-o de curand, si de care va spuneam intr-un post anterior.
Cum ea e greu de transportat pe scari, iar mijlocul meu fiind subred, am tot amanat-o , pana termina fiul meu cu vopsitul geamurilor, ca doar duminica a fost sa vada si ea camera.
Suparata si cu lacrimi in ochi, mi-a cerut sa-i dau un bat.
-Ce vrei sa faci cu el, mami?
-Sa umblu si eu...
I-am explicat, cu lux de amanunte, sa inteleaga si ea situatia, ca noi o iubim enorm, e bine ingrijita, ocrotita, dar sa fie si ea mai toleranta cu situatia noastra, deoarece avem multe de aranjat si pus la punct, in folosul tuturor. Mamicuta mi-a zis ca mai bine le lasam toate, cum au fost, numai sa avem mai mult timp de ea si sa povestim... Ca un copilas, scumpa de ea!
M-am bucurat c-a inteles, pana la urma, si s-a calmat.

2 sept. 2009

Casa, pe izvor...

Ma confrunt cu o problema, iar pe cei priceputi in astfel de probleme ii rog sa-mi dea un sfat.
Casa noastra a fost construita pe un izvor de apa minerala, si, de aceea, a trebuit s-o inaltam, iar camera aflata direct pe acel izvor se afla intr-o permanenta stare de umiditate, de unde igrasie si tot buchetul de neajunsuri.
Anul acesta, am incercat s-o izolam pe dinauntru cu polistiren, am pus gresie de exterior, c-asa am fost sfatuiti ca-i mai bine, etc.
Numai ca, ieri, cand am fost la tara, am observat ca a inceput sa apara umezeala intr-un colt al camerei, semn ca apa izvorului isi cauta loc sa iasa la suprafata.
Am fost foarte suparata la gandul ca problemele apar din nou, si toata investitia s-a dus pe apa sambetei.
Stie cineva vreun remediu pentru o astfel de situatie?
Multumesc pentru viitoarele sfaturi...

Noua editare: problema s-a remediat. A iesit o camera minunata, si sunt foarte bucuroasa ca toate ideile mele au fost puse in practica.

29 aug. 2009

Ce viseaza mami

Mamicuta mea scumpa imi povesteste adesea ceea ce viseaza.
"Am visat ca am murit si nu era nimeni dintre copiii mei sa ma ingroape. Atunci, m-am gandit ca o sa se gaseasca cineva sa se ocupe cu inmormantarea, ca sa nu ma manance "jigaraniile".
Cand auzim asa ceva, ni se strange inima de tristete la gandul ca va veni si clipa despartirii de ea, deoarece tot omul e muritor pe acest pamant, si, chiar daca-ar trai cat Matusalem, tot vine intr-o zi scadenta... Din pacate!

22 aug. 2009

Iubirea de Dumnezeu

De la Cornelia
"La noi este inainte de ora l2, si trebuie sa merg la culcare, intrucat maine, vreau sa merg la primul serviciu la Biserica, care incepe la ora 8,3o. Nu stiu daca reusesc sa ma scol, dar, daca nu, voi merge la serviciul de la ora 1o..3o.
Eu nu-mi pot imagina cum pot unii sa traiasca fara D-zeu si fara Biserica, pentru ca, pentru mine, inseamna nerabdare sa ajung in casa D-LUI si sa fiu in partasie cu El.
Aceasta este placerea mea, bucuria si dasfatarea. Ma simt imbogatita de El si Il iubesc, da, Il iubesc cu adevarat si nu vreau sa fiu fara El.
Te iubesc draga, si vreau sa ai o DUMINICA placuta!"

Bucurie, aproape deplina...

Astazi, a fost o zi cu o mare incarcatura emotionala.
Majoritatea nepotilor mei de frati au venit la casa mamei mele. S-au simtit minunat! De fapt, au venit vineri-seara, au ascultat muzica, au facut mici, s-au scaldat in piscina. Eu am mers doar azi, sambata, cand fratele meu, Petrica, i-a mobilizat pe toti la sfaramat porumb. Dupa activitate, s-au imbaiat, s-au odihnit, au vizionat filme pe calculator.
Sora mea a pregatit mancarea, prietena unuia dintre nepoti ne-a ajutat pe noi femeile sa spalam vasele, sa aranjam masa.
Deci, iata ca de realizarile mele de la casa parinteasca se bucura toata familia.
Si eu sunt fericita ca aproape toti nepotii mei sunt frumosi, seriosi, titrati.
Doamne, nimic nu se compara cu o familie binecuvantata de Dumnezeu!
Un regret, totusi, au lipsit de la intrunire copilasii mei...
"Si maine e o zi..."

20 aug. 2009

Refacere

Anul acesta a fost dedicat refacerii unor incaperi neutilizate din casa de la tara.
Mi-am zis ca, daca sotul meu nu ma lasa sa mai fac cate ceva in apartamentul meu de la oras, macar in casa parinteasca sa mai intreprind ceva. Noroc ca fratii mei sunt de acord cu mine. Pai, se poate altfel?
Toata viata, ai mei au trebuit sa-mi faca pe voie in ce priveste modificarile din casa. Dupa ce-am terminat cu gobalnasul, Realizat, acum a venit randul camerei in care locuia bunica mea, si care, fiind cu igrasie, deoarece casa noastra a fost construita pe un izvor de apa minerala, era neutilizata in prezent, servind de depozitare pentru diferite lucruri.
Eu am inceput s-o eliberez de toate aceste lucruri adunate de-a valma, si am mobilizat pe fiul meu si pe un nepot de frate, care au izolat peretii, si sunt in curs de definitivare a pardoselii. In 2-3 zile voi putea spune ca am realizat si acest obiectiv.
Mai raman zidul de la drum si poarta, de reinnoit.
Doamne, ajuta-mi!

15 aug. 2009

Zi de sarbatoare

Ieri, a fost sarbatoare dubla in familia mea, ziua mea onomastica si cea de nastere a fratelui meu, cel mai mic dintre baieti.
Cu aceasta ocazie, mi-am amintit cum a fost cand s-a nascut el.
In acea zi, eu cu tatal meu am plecat la cules de mure, mai departe de casa, pe Paraul Capriorii. Mi-amintesc ca am si lesinat, deoarece a fost cald, eu, nemancata, probabil, destul ca mi s-a facut rau.
Mama mea a fost si ea la cules de mure, dar mai aproape de casa, pe Omeag, delusor situat deasupra casei noastre, si acolo, au luat-o durerile nasterii. Cu chiu cu vai, a ajuns acasa, si cineva a chemat-o pe moasa Ana, o vecina, care a ajutat-o pe mama sa aduca pe lume pe fratele meu. Cand am ajuns acasa, ma astepta "bucuria", un baietel, si eu am plans de mama focului, deoarece imi doream o sora....

12 aug. 2009

Motociclista....

Andreia-Iulia pregatita de concurs...

11 aug. 2009

Despre fratii mei

De la vara-mea, Cornelia, mail:

"Sunt placut impresionata de Ion, fratele tau, ca nu s-a schimbat aproape de loc.
El este verisorul meu preferat, ma jucam cu el si il invatam piese de teatru, cand era mic.
Mi-amintesc cum zicea si repeta, la comanda noastra..."o, unde esti tu, Julieta?", stind intr-un genunchi, cu o mana ridicata. Iti venea sa-l mananci de drag.
Petrica era cu poeziile interminabile. Pe la 2 ani, stia, aproape pe de rost, "Luceafarul" lui Eminescu. Stiu ca, atunci cand s-a nascut Geta, au venit toti la noi, cu matusa, cu unchiul, si Petrica a gustat dintr-un gogosar care, cred, ca a usturat, dar el a strigat: "Copii, sa nu va pacaliti, ca piparca ustura "!
Imi amintesc de copilaria lor si adolescenta noastra care au trecut foarte repede si nu a mai ramas decat amintirea.
Nu am inteles, fetita care este cu Ion este a fiului lui Ion ? Este tare draguta si ea. Pe Iulia lui Stefan o stiu pentru ca ne-a trimis poza cu ea si o am in computer.
Doresc ca D-zeu sa-i binecuvinteze pe toti si pe noi cu ei".

Pedeapsa divina

De la verisoara mea, Cornelia, fapte relatate despre tatal sau, de care am auzit si eu cand eram mai mica.

S-a intamplat odata ca, la sfarsitul pauzei de masa, tata a iesit din vagon (locul lui de rugaciune), snopii, un oarecare lucrator s-a dus spre tata si l-a apostrofat:
"Mai pocaitule, ce te tot rogi tu atata prin vagoane"....apoi s-a repezit la tata, si l-a tras de pantaloni, in asa fel incat, ata fiind slaba, probabil , pantalonul, s-a descusut de sus pana jos .

Tatal meu nu i-a spus nimic, doar s-a uitat spre cer si a spus:"Tata iarta-l", departandu-se de la locul cu pricina si multumind Domnului si pentru aceasta ispita.

Toate cele intamplate au fost vazute si de alti colegi de munca , astfel ca unii l-au apostrofat pe rau- facator, intrebandu-l cu ce l-a deranjat omul acesta, dar el....injura si defaima credinta tatalui meu.

Pauza de masa s-a terminat, fiecare s-a dus la locul lui de lucru, ca apoi, in mai putin de o ora de la cele intamplate, s-a auzit o mare galagie si agitatie. Ce s-a intamplat? Omul cu pricina, incepandu-si si el lucru, a facut o gresala cu masina lui de lucru , astfel ca un NIT in mare viteza a sarit direct in gatul omului, lovindu-i beregata , sangele svagnind din el , iar el a cazut mort fara sa mai poata nimeni sa-i de-a primul ajutor.

Oamenii, cand au vazut cele intamplate, au comentat spunand ca blestemele si injuraturile adresate omului lui D-zeu au cazut peste el, astfel ca, din intamplarea asta s-au mai intors la credinta adevarata cateva suflete.

Slavit sa fie Domnul!

"Snopii"

De la Cornelia:

"Pentru copiii lui D-zeu, in grele stramtorari, distanta pana la Cer este doar o rugaciune inaltata cu har si cu credinta.

Asa s-a intamplat cu iubitul meu tata si frate in D-l, care, prin rugaciunile lui, a aratat si celor din jur ce inseamna puterea rugaciunii, ajungand chiar sa devina miracol.
Odata, cand tatal meu era la serviciul lui la Atelierele de reparat vagoane, unde lucra el, fiind pauza de masa, iar el fiind in post, folosea acest timp pentru rugaciune.
Locul lui de rugaciune erau vagoanele, care ii ofereau un timp de intalnire prielnic cu Domnul lui pe care Il iubea si era desfatarea lui tinandu-i loc de mancare, apa si tot ce isi dorea, facandu-l lumina pentru cei din jurul lui, apreciindu-i calitatile de crestin si intorcandu-se la Domnul prin el.

Astfel, declar adevarul ca tatal meu are zeci, poate o suta de "snopi" pe care el niciodata nu a considerat ca sunt meritul lui, ci il proslavea pe Domnul si spunea mereu: "Marit sa fie Domnul", multumind de fiecare data pentru fiecare suflet intors la Domnul, de care avea mare grija, sustinandu-l in rugaciunile lui.

Dai nas cuiva, ti se urca-n cap

Va povesteam ca-n satul meu natal exista un izvor de apa minerala, de unde se aprovizioneaza orasele din imprejurimi, si nu numai...
Se afla si doua bazine de inot, neutilizate inca, din lipsa de perfectare cu vecinul pe locul caruia au fost construite.
Bietul om si-a imprejmuit terenul cu pricina, cum a putut, numai ca, intr-o noapte, niste rau-facatori au taiat gardul si l-au aruncat in bazin. A doua zi, s-au si instalat niste masini pe proprietatea omului, din lipsa de imprejmuire.
Bine a zis cine-a zis ca "dai nas lui Ivan, se urca pe divan"...
Pana ieri- alaltaieri, satul era linistit, acum se fac toti stapani pe vatra noastra stramoseasca....

9 aug. 2009

Impresii

De la vara mea, Cornelia

"Aseara, la ora 12 si 3o' inca eram la tine in "ograda"-pe blog-, calatorind cu tine la depanarea amintirilor frumoase care mi-au dat entuziasm si inspiratie, ca maine, dupa programul de la Biserica, sa-ti mai scriu intimplari adevarate din viata de credinta a tatalui meu drag.
Cu o seara inainte, am deschis din nou blogul tau, dar m-am uitat doar la ultimele povestiri, si, fiind obosita, am crezut ca nu le mai gasesc, dar azi le-am citit, unele impreuna cu Gaby, altele, eu singura.
Imi place cum depeni firul povestirilor, asa de natural, incat imi face impresia ca sunt acolo si ii vad pe toti ai tai de care vorbesti asa de natural si de adevarat, incat nu pot sa nu ma bucur alaturi de tine si sa consider cu sinceritate o realizare care va ramane celor ce vor urma dupa noi, si care, desigur, vor fi cuprinsi de aceleasi emotii ca si noi, citind ceea ce scrii, exact cum ar citi un roman.
Te iubesc si iti promit ca ma voi tine de cuvant si voi continua povestirile cu privire la ai mei si ai tai pe care ii consider tot ai mei, intrucat toti suntem legati de aceleasi bucurii, satisfactii si impliniri, avand acelasi crez si aceeasi nadejde, ca, daca nu ne revedem aici, ne vom revedea in Cer, impreuna cu scumpul nostru Domn care este taria noastra si aici si in ceruri si de care nu ne va desparti nimeni si nimic.
Stiu ca ne vom intilni cu cei dragi ai nostri, pentru ca avem o promisiune sfanta, demna de crezut, care ne leaga si care ne face sa dorim cat mai repede revederea.
Te iubesc si doresc sa ne intilnim".

3 aug. 2009

Vecini

Multi vecini din satul meu natal s-au stins din viata. Chiar casele s-au paraginit sau au disparut.
Intr-o zi, am fost cu sora mea sa vad ce mai exista prin sat, cine a mai revenit, dintre cei plecati-ma refer la tineret.
Asa mi-am amintit de unii vecini si de peripetiile din copilarie legate de ei.
Aveam un vecin, Avram a lu’Glodean, care nu avea copii, dar venea des pe la noi. El avea o boală. Îi plăcea să ne gâdile, şi, dacă apucai în mâinile lui, cu greu mai scăpai. De aceea, ne era tare frică de el. L-am poreclit ,,fratele Gâdiluş''.
Pe soţia lui o chema Ileana, iar noi, nu stiu de ce, ii spuneam Ilona. Ea nu avea copii, doar sotul ei avea doua fete, de varsta mamei mele, dintr-o casnicie anterioara.
Ei îi plăcea să arate tânără, şi cineva a învăţat-o să îşi dea cu ceva vopsea de ulei, cu care se vopsesc geamurile, pe păr. Părul s-a năclăit şi a trebuit să şi-l taie. Desi se lega bine la cap cu baticul, oamenii si-au dat seama de isprava ei, si nu au iertat-o, ci au batjocorit-o pentru inocenta ei actiune.
A fost de pomină în sat!

Pour Muse : une meilleur traduction, je pense, que celle du Google traducteur.

Beaucoup de voisins de mon village natal sont morts. Même les maisons sont delaissees ou disparues.
Un jour, j'étais avec ma soeur pour voir ce qu'il ya à travers le village, qui est de retour, pour rester dans la vieille maison paternelle, -je me réfère à la jeunesse.
Alors, je me suis souvenu de certains voisins et des aventures de mon enfance.
J'avais un voisin, Glodean Avram, qui n'avait pas d'enfants, mais souvent, il venait chez nous. Il avait une maladie, celle de "gadila" et, une fois dans ses mains, il etait dificile de s'échapper. Par conséquent, nous avions très peur de lui. Je l'ai appelé,"Gâdiluş frère".
Son épouse, Ileana, que nous ne savons pas pourquoi, l'avions nommee Ilona, elle n'avait pas d'enfants, seulement son mari avait deux filles d'un précédent mariage, de l'age de ma mere.
Elle aimait avoir l'air plus jeune, et on lui avait conseille de donner de la peinture à l'huile, sur les cheveux. Cheveux gras et elle a dû les couper. Bien que bien soudée avec bandana sur la tete, les gens du village ont compris son secret, ne l'ont pas pardonné, mais ont eu du mépris pour son innocent action.
Tout a été dans le village "de pomină"-on a discute ca longtemps, parce que les femmes ne portaient pas, a l'epoque, les cheveux coupes.!

GADILA=porter les mains sur le corps de quelqu'un pour le faire rire.

Stangacie

In tinerete, eram o fire emotiva, hipersensibila si cu plansul in varful nasului.
De aceea, imi era aşa de frică să intru într-o instituţie publică, ca să rezolv ceva, ba chiar sa intru intr-un magazin să fac cumparaturi. Nu mai vorbesc ca, daca ma insela cineva la cantar sau la bani, nu ripostam deloc.
Dupa ce am patit-o de mai multe ori, intr-o zi, sotul meu m-a trimis inapoi la vanzatoare sa-i spun ca nu mi-a dat corect restul de bani. Nu va spun cum m-am dus! Atat de spasita, si cu o voce pierita, i-am atras atentia vanzatoarei ca mai trebuie sa-mi dea ceva bani. Parca eu eram cea care gresise, si nu ea.
Chiar după ce am terminat liceul, am intrat într-o cabină telefonică, şi nu am ştiut cum să folosesc receptorul, asta marcându-mă mult, şi făcându-mă să-mi pierd încrederea în mine.
Îmi era ruşine să mănânc cu cineva la masă, într-un local, atât eram de stângace în mişcări.
Acum, am devenit sigura pe mine, chiar tupeista, uneori. Ce sa faci, experienta e cel mai bun dascal.

Matusa Sofica

Mătuşa Sofia-Sofica era cea de-a treia sora a mamei mele.
Ea s-a căsătorit cu Remus, un om bun, inteligent, foarte vorbăreţ, dar cu patima alcoolului în sânge. Au avut patru copii-Aurica, Elena, Viorel şi Cornelia.
Ea a fost o femeie la fel de credincioasă ca şi părinţii mei, care, deşi a avut probleme în tinereţe cu soţul, nu a disperat, ci şi-a crescut copiii cu multă iubire şi abnegaţie, ducandu-si crucea fara sa murmure si sa-si piarda increderea in Dumnezeu.
Ma bucur ca una din fiicele sale, Elena, a incheiat legamant cu Dumnezeu, de curand.
Elena mi-a spus ca vrea sa-si urmeze mama, in ceea ce priveste credinta.
Matusa mea draga a murit la vârsta de 84 ani, împăcată cu ea însăşi şi cu D-zeu. Copiii ei s-au înţeles, şi se înţeleg, la fel de bine, cum ne înţelegem si noi. Sunt foarte uniţi şi-şi petrec mult timp împreună, in Varmaga, satul lor natal, dar si in oras, ba la unii, ba la altii, unde se intalnesc cu ocazia zilelor de nastere sau a sarbatorilor traditionale.
In mod special, mentine aceasta legatura cea mai mica dintre verisoare, Cornelia.
Din pacate, sora lor cea mai mare s-a dus la cele vesnice, acum cativa ani, lasand multa durere in inimile tuturor.

Temeri nejustificate

Poate ca n-ar trebui sa scriu despre acest subiect...in legatura cu tatal meu.
Cand era tatal meu fecior,si inainte de-a cunoaste Calea mantuirii, in secretul dragostei l-a iniţiat o vecina de-a noastră, care cred că l-a iubit pe tata până a închis şi ea ochii.
Mama mea a trăit mereu cu teama în oase, că vecina cu pricina va reuşi, din nou, să-l facă să păcătuiască pe tata, şi să se lase de credinţă. Acest sentiment mi l-a inoculat şi mie. Mă temeam că mama va muri înaintea tatălui meu, fiind o fire mai bolnăvicioasă, şi ea ne va fi mamă vitregă. Tata a murit în 29 iunie 1998, iar la un an după, s-a prăpădit şi Ileana.
Cum ne chinuim toată viaţa cu nişte temeri imaginare, ce ne otrăvesc sufletul…!

1 aug. 2009

O zi reusita

Mare, mare activitate in sanul familiei mele!
Am fost aproape, ca pe vremuri. Multi. Fratele meu si-a mobilizat copiii la sfaramatul porumbului, cu o masina pe care el a mesterit-o.
Au mai fost si niste vecini, fiul meu, Mihai, prieten de familie.
Ne-a facut o mare bucurie si venirea surorii noastre mai mici, Tami, care este mai mica ca mine cu 15 ani, la nasterea careia am plans cel mai mult,
Copila nabadaioasa .
Noi, femeile, care eram in minoritate, am gatit. Barbatii si-au vazut de munca lor.
Cand totul a fost gata, spre bucuria mamei mele, ne-am dat la baie in piscina.
Asa-i place maicutei mele dragi sa ne vada, roi, prin curte. Ieri a" inflorit" de bucurie.

31 iul. 2009

Inca o poza...




Parca ieri era si taticul ei, nepotul meu, asa. Cum trec anii...
poze-familie

Stranepoata mamei




Andreia-Iulia este una din stranepoatele mamei.
Sper sa nu se supere fratele meu ca am postat pe blog aceste poze.

30 iul. 2009

Mama, aniversare

Ieri, a fost ziua mamei mele. Sa-mi traiasca!
Ii dedic aceasta poezie.

Mama

Atenta, la piept, pruncul si-l tine,
Fara regret, renunta la sine,
E obosita, dar multumita,
Ca-si simte odrasla fericita.

Tu, cand vei fi mare copile,
Insenineaza-i ale sale zile!
Daruieste-i dragostea toata,
N-o lasa singura sa razbata!

Tot ce-i poti oferi e afectiune!

29 iul. 2009

Un om al rugaciunii

Verisoara mea continua povestea tatalui ei.
"Doresc sa nu stopez lucrarea pe care am inceput-o, de aceea iti mai trimit un aspect al vietii omului lui Dumnezeu, despre care am inceput sa-ti scriu, si care nu este altul decat scumpul meu tata, care a calatorit cu dragostea Domnului Isus in viata lui, facand din aceasta, satisfactia vietii lui, dand totul pentru a nu face nimic care sa-l supere pe Domnul, in ceea ce depindea de el.

Tatal meu, fiind in vizita la mine, in Bucuresti, mergea cu copiii nostri intr-un parc de joaca pentru copii, in apropierea blocului unde noi locuiam. Acolo, se intilnea cu diferite persoane carora nu pierdea prilejul de-a le descoperi tainele mantuirii. Dupa ce s-a intinit cu un militar cu grade, i-a spus omului ca el poate sa pastreze gradele ce le are si dupa moarte, daca se preda lui D-zeu, si umbla in "caile" Lui .
De atunci, omul venea cu copilul sau in parc, se uita dupa tata, fiind dornic sa-i asculte cuvintele blande si pline de miez, afirmand ca el nu a auzit niciodata asa ceva, si, de aceea, sa nu se supere ca il cauta.
Dupa ce a vazut o schimbare in viata omului respectiv, tata l-a adus cu insistenta inaintea Domnului, in rugaciune, si insista in rugaciunile sale de zi si de noapte, mijlocind pentru el, dorind salvarea lui din lumea de pacat.
Trei zile pe saptamana, tata tinea post, si nu exagerez, cand afirm asta.
Zilele lui de post erau miercurea, vinerea si dumineca, astfel ca, postul ii dadea puterea rugaciunii, si il sustinea pe calea catre Cer.
Rugaciunea lui nu era numai ziua, ci si noaptea. Intotdeauna, se ruga cu voce tare. Parca il aud si acum, (nu foarte tare), dar suficient, pentru a fi auzit, astfel ca, odata, un vecin al nostru ni s-a plans ca tatal meu il deranjeaza cu rugaciunile lui. Ne-am cerut scuze si l-am rugat pe tata sa se roage mai incet. Dar.... nu a trecut mult timp, ca acest om a venit si l-a rugat pe tata sa se roage si pentru el asa insistent cum stie el, intrucat unica sa fiica este intr-o situatie dificila, fiind amenintata cu divortul de sotul ei, cu care avea un baiat. Omul a sustinut ca el crede ca numai rugaciunea ii poate salva situatia respectiva.
Tatal meu drag nu l-a refuzat si a inceput sa-i spuna si lui despre Domnul si puterea lui de salvare".
Intr-adevar unchiul era cel mai bun om.
Cand intra cineva la el in casa, nici nu se aseza bine pe scaun, ca unchiul avea aceasta expresie invariabila, adresandu-se sotiei sale: "draga, dat-ai tu ceva de mancare lui cutare?"
Poate ca sarmana matusa nu avea ce sa puna pe masa, dar unchiul trebuia sa imparta cu aproapele sau orice-ar fi fost.
Pentru aceasta darnicie, exagerata, intr-un fel, Dumnezeu i-a binecuvantat familia ca nimanui altuia dintre rudenii.
Darnicia este o mare virtute pe care putini o mai avem in zilele de astazi...

27 iul. 2009

Realizat

Va spuneam ca mi-am amenajat la tara camera in care am crescut noi, o buna bucata de vreme, si care servise, in ultimul timp, ca loc de depozitare pentru ce se gaseste prin curtea omului.
Saptamana asta o s-o inaugurez. A durat ceva timp si a costat, dar eu zic c-a meritat investitia, fiind direct in curte, nefiind nevoie sa mai urcam scari, deoarece, la batranete, e nevoie de cat mai putin efort pentru a te putea misca.
La inceput, au fost discutii ca a cui sa fie camera, dar, pana la urma, am hotarat ca este a "tuturor" celor care ne viziteaza-ma refer la familie-, deoarece nu vreau sa fie cea mai mica urma de rautate si motiv de galceava intre noi, fratii.
Va doresc tuturor sa va intelegeti ca noi, pana acum, cel putin...

Inocenta....

Ce poate fi mai placut decat sa-ti petreci duminica cu cei dragi?
Mi-am facut un obicei in a merge cat mai des la mami, care si ea s-a invatat sa fie pretentioasa si sa ma solicite sa merg mereu si mereu la ea, de parca n-ar mai avea inca 6 copii .
Cand ajung acasa, e numai zambet, iar cand plec "ploua si ninge" pe fata ei, si, de fiecare data, aceeasi intrebare invariabila: "no, cand mai vii?"
Ce sa fac? Pot eu rezista la atata inocenta din privirea sa, si sa nu merg cat mai des ca sa-i inseninez zilele?
Se spune ca precum faci, asa ti se va intoarce....
Eu am doar nurori. Ele se vor purta la fel, cand voi fi de anii mamei? Daca voi ajunge....

23 iul. 2009

Ganduri despre parinti

Comentariu prin mail de la Cornelia:

"Ma bucur si eu ca si tine ca pot comunica cu tine referitor la cele sfinte si neperitoare care ne-au imbogatit copilaria, adolescenta, tineretea pana in acest moment.

Am fost cele mai fericite fiinte de pe pamant, pentru ca am fost imbogatite direct de D-zeu, prin intermediul Cuvantului Sau, primind ceea ce imbogateste spiritual, deoarece multe fiinte care se considerau bogate, in felul lumii, sunt mai sarace decat noi, neavand la indemana adevarul lui D-zeu, transmis noua prin jerfa Domnului Isus care a fost si este cea mai mare bogatie, care nu ne-a lasat sa fim mai prejos nici materialiceste decat cei care se considerau bogati, iar pe noi ne considerau saraci.

Domnul a fost acela care ne-a imbogatit prin Cuvantul Lui cel sfant care nu ne-a lasat sa ducem lipsa niciodata de nimic, si, pe masa noastra, au fost hranite multe persoane de care Domnul s-a ingrijit prin noi si ne-a compensat asa cum nu putem sa Ii multumim mai bine.

Trebuie sa arat aportul tatalui meu si al mamei mele la raspandirea Cuvantului lui D-zeu.
Imi amintesc ca tatal meu lucra la Atelierele din Simeria, ca muncitor avand un serviciu greu, si, mai ales, in timpul razboiului si dupa aceea, viata era grea.
Tatal meu nu dispunea de mijloace de locomotie in acea vreme, astfel ca mergea in comuna Varmaga, comuna mamei mele, l8 km, pe jos, aproape in fiecare dumineca, unde, prin ajutorul Duhului Sfint, a ajutat la deschiderea Bisericii penticostale impreuna cu fratele Nicolaie Priboi, un frate care si-a deschis inima pentru Domnul, si a pus la dispozitie casa proprie."

Va urma

19 iul. 2009

Un credincios deosebit

Va spuneam, intr-un post anterior, ca verisoara mea, Cornelia, care locuieste in State, mi-a propus sa scriu si despre unchiul meu-tatal ei-anumite lucruri care s-au intamplat, si despre contributia sa la propasirea credintei in orasul sau de bastina.
Eu i-am raspuns ca as fi bucuroasa daca ea ar rememora acele timpuri, iar eu le-as pune pe blog, cu incuviintarea ei.
Asa ca cititi cele ce urmeaza:

"Am intrat din nou pe blogul tau si am calatorit cu tine prin toate descrierile tale frumoase care imi amintesc de familia ta pe care o consider si familia mea, si care imi aduc aminte de anii adolescentei si apoi ai tineretii, ani care nu se mai intorc, dar de care ma leaga cele mai frumoase amintiri, atit de ai tai cat si de ai mei.

Tatal meu si unchiul tau a fost un om binecuvantat, iar prin el am fost binecuvantati toti . A fost un om a lui D-zeu pe care L-a iubit mai mult decat pe orice.
Pe langa faptul ca el a fost fondatorul Bisericii Penticostale din Simeria, a fost si un om al rugaciunii, al binefacerilor si al implicarii in lucrarea lui D-zeu.

A fost un om simplu, dar foarte demn, foarte corect. Un om care stia sa renunte la el in favoarea celui care avea nevoie si ii solicita ajutorul. A fost biserica in casa noastra 15 ani, timp in care niciodata nu a pretins sa i se dea cel mai mic ajutor.
Niciodata fratiilor nu li s-a pretins sa plateasca nimic, nici macar lemnele pentru incalzitul incaperii destinate adunarii, nici macar nu vroia sa auda de asa ceva. Fratii erau patrunsi de fiorul DuhuluiSfint, fiind un cuget si un gand, neobositi in lucrarea de mantuire, ridicand stindardul credintei sfinte si adevarate.
Il vad pe tata in rugaciune pe genunchi pe podeaua bucatariiei, rugandu-se neincetat, atat ziua cat si noaptea. La el nu era nimic exagerat totul era simplu asteptand in tacere ajutorul D-lui pentru intoarcerea sufletelor la mantuire.
Era plin de bucurie si de elan pentru D-l. Zimbetul sau impletit cu lacrimi era semnul iubirii sale pentru semenii sai. Vocea sa blanda si duioasa chema la pocainta oamenii, fara sa faca multa filozofie, pentru ca era un om simplu fara o pregatire teologica.
Cand veneau la rugaciune in casa noastra, fratii erau toti in post. Lacrimile le brazdau fata, cerandu-i Domnului indurararea Lui, in staruinta pentru botezul cu Duhul Sfint. Rugaciunea lor era Amin, Aleluia, Vino, Doamne Isuse, Marire Tie Doamne....
Domnul lucra in mijlocul lor si isi desavarsea lucrarea cu privire la raspandirea Evangheliei si adauga la numarul celor salvati noi suflete. Slava Lui!
Trebuie sa cunoasteti ca numele acestui frate neobosit pentru Domnul este Alexandru Dragan, si ca el a calatorit cu Domnul pe calea credintei timp de 52 de ani".

15 iul. 2009

In vizita

Va spuneam c-am plecat cu mami in vizita la sora mea din Petrosani.
Drum obositor pentru mine, dar pentru mamicuta, nu.
Am glumit cu ea c-o lasam la surioara mea, si s-a suparat rau, deoarece ea vrea sa stea la casa ei.
Intr-un final, mi-a spus ca asa cum fac eu cu ea-glume- asa o sa ajung si eu, lucru care m-a pus pe ganduri, fiindca eu fac totul dintr-o prea mare iubire pentru mama mea, si, uneori, mai exagerez cu glumele, dar doresc sa-i tin spiritul treaz si sa-i inoculez pofta de viata.

13 iul. 2009

Mama, in vizita

Astazi, o vom duce pe mami in vizita la una din fiicele ei. E o distanta maricica si ne este teama ca nu suporta calatoria, dar atat ne-a tot batut la cap, zilnic, ca nu am putut-o refuza. E ca un copilas, caruia, daca i-ai promis ceva, trebuie, musai, sa te tii de cuvant.
Doamne, ajuta-ne sa mergem si sa ne intoarcem cu bine acasa!

12 iul. 2009

Nedumeriri

Ieri am vizitat-o pe mamica mea, si, ca de obicei, am facut impreuna o mica ceremonie de rugaciune, cantece religioase, deci, partasie sfanta, asta fiind bucuria ei cea mai mare, deoarece era o ferventa participanta la slujbele de duminica, iar acum, din cauza neputintelor fizice, nu mai poate merge la Biserica.
Am cantat cantece vechi, pe care eu le-am inceput si ea continua versurile si melodia, si, din nou, am fost cat se poate de uimita de acuratetea mintii ei cand e vorba de cele sfinte, iar, pe de alta parte, de "noaptea" care s-a asternut peste mintea ei in ce priveste cele laice...

9 iul. 2009

Informatii dragi sufletului meu

Un mesaj primit de la verisoara mea, care locuieste in State, si care mi-a permis sa public cate ceva pe acest blog de familie, si astfel, ea exerseaza limba romana, deoarece se afla acolo, de ceva timp.

"Iti mai scriu un mesaj pentruca am chef.
Noi suntem bine cu totii, ne bucuram de fiecare clipa a vietii, de fiecare binecuvantare care ne aminteste necontenit cat de bun este D-L.
Ii multumim pentru sanatate in primul rand si de harul de-a simti prezenta lui in viata noastra.
Ne bucuram pentru fiecare rasarit de soare si pentru fiecare picatura de ploaie care ne racoreste si face sa creasca gradina tot mai infloritoare.
Ma bucur ca am gradina si flori din belsug, ca este ca intr-un parc minion si toata lumea o admira, dar cel mai mult ma bucur ca o pot lucra, ca fac exercitiile pe care trebuie sa le fac zilnic, apoi, Jeacuzzi pe care il facem cateodata seara si alta data atit seara cat si dimineata devreme pentru a nu ne fi cald. Aceasta practica ne aduce sanatate si bucurie de viata.

Am citit blogul Naivitate.
Dumineca, dupa biserica, dupa ce am mancat, Gaby s-a culcat, iar eu am calatorit prin informatiile tale, care imi plac foarte mult.
As dori sa faci un articol si despre tata cum a fost fondatorul Bisericii Penticostale din Simeria, cum au fost 2 familii, la inceput, cum au postit pentru Biserica 21 de zile impreuna cu fr. Moldovan, cum a fost Biserica la noi in casa, timp de 15 ani, si unde am vazut minuni , rapiri, prorocii , vindecari, si unde au fost botezate sute de persoane cu D-l Sfint.
Daca te implici, o sa-ti mai trimit informatii. Doresc aceasta pentru ca lucrarea lor a propasit, astfel incat sunt in Biserica, acum, un numar mare de enoriasi care pastreaza doctrina tatalui meu, cu privire la spalarea picioarelor la cina D-lui.
Am multe sa-ti spun, dar vreau sa ne intalnim in septembrie, in Romania.
Te sarut!"

8 iul. 2009

Fericirea

Mai nou, urmaresc pe National TV, un film indian "IN CAUTAREA FERICIRII".
La prima vedere, mi s-a parut un film siropos, ca mai apoi, sa-l astept cu multa nerabdare, deoarece sunt curioasa sa vad care sunt relatiile dintre parinti si copii, in aceasta tara, dintre soacra si nora.
Concluzia: desi difera mult de tarile occidentale, in anumite privinte, si acolo, isi spun cuvantul: invidia, rautatea, razbunarea, ranchiuna, minciuna.
Asa ca, toti suntem o apa si-un pamant. Ma refer la noi, oamenii; fie ca traim intr-un anumit colt al lumii, fie, in altul.
Fericirea este un deziderat al omului, greu de atins.

6 iul. 2009

Ce-mi place mie

Viorica: Seasons of life.

Citesc unele materiale pe bloguri, care-mi plac foarte mult, dar, uneori, nu am timp sa aprofundez lecturarea si atunci mi le salvez, ca apoi, sa le postez, pentru a fi citite si de putinii mei lectori.

Pot fi acuzata de ceva? Eu zic ca, nu.

Asa ca va invit sa cititi ce-a scris Viorica dand pe linkul de mai sus.

Amenajare

Am avut o saptamana incarcata, dragii mei.
In primul rand, am inceput sa-mi amenajez o camera in casa parinteasca, acolo unde s-a consumat copilaria mea, cu bune si rele, cu deceptii si impliniri, cu bosumflari, de cele mai multe ori, fiindca eram o "maussade" cum zic frantuzii.
Cum nu-mi convenea ceva, cadeam in butoiul cu melancolie, refuzam sa mananc, mi se parea ca e sfarsitul lumii.
Acum, vreau sa am camera mea, acolo, sa-mi stiu eu lucrurile mele puse intr-un anume loc.
Asa ca, am mobilizat toata suflarea din curtea parinteasca, sa-mi indeplineasca dorinta.
Cand mi se nazare mie ceva, musai sa se faca cum vreau eu. E adevarat ca, in final, toata lumea beneficiaza de ideile mele, puse in practica.
Poate ca o sa va invit cand e gata, sa va petreceti cateva zile in acea oaza de liniste si binecuvantare...in mijlocul naturii, intre dealuri si parau, cantatul cocosilor si al cucului, rumoarea celor care vin sa ia apa minerala de la "sursa"...

3 iul. 2009

Intamplare

Aceeasi sarmana femeie, intalnita in postul anterior, povesteste ca, intr-o zi, a primit un telefon de la un agent de politie, cum ca fiul ei se afla la sectia de politie, dupa ce facuse scandal intr-un bar.
Mama baiatului s-a dus sa-si elibereze progenitura, numai ca nabadaiosul, in loc sa fie ispasit pentru fapta sa, facea pe grozavul si injura pe toata lumea.
Biata femeie i-a spus politaiului sa-l tine pe guralivul baiat in catuse pana a doua zi.
Ba mai mult, l-a amenintat ca daca-i da drumul nazdravanului, o sa raspunda cu capul pentru fiul ei, in caz ca-i da drumul si pateste ceva...
Noroc ca tatal baiatului a fost mai iertator si a venit la locul cu pricina, unde si-a eliberat fiul, care, a doua zi, isi freca de zor incheietura mainii, amortita de catusa.

29 iun. 2009

Chibriturile

O sarmana femeie povesteste cum l-a dezvatat pe fiul ei sa-i mai "sterpeleasca" chibriturile din casa, el fiind fumator inrait, si vesnic, fara bricheta.
Cand sa se apuce de pregatit mancare, ia chibrituri de unde nu-s!
Intr-o zi de salariu, mama baiatului i-a ridicat banii fiului ei, cu complicitatea celui care impartea banii colegilor de serviciu, s-a dus la pravalie, unde a cumparat nu mai putin de... 4 pachete de chibrituri, sa-i ajunga "pipasului",si sa-l invete minte pe viitor...
Va imaginati ce nervi a avut baiatul cu pricina, din cauza gestului mamei sale.
M-a amuzat intamplarea si-o voi pune si eu in practica cu ai mei fumatori inraiti.

22 iun. 2009

"Un memoriu"

Mama mea imi spune sa-i scriu "un memoriu".

-Bine, zic, dar despre ce sa scriu, mami?

-Pai, de cand am facut casa, despre voi, la scoala, despre buna-ta, mosu...

Eu ii reamintesc ca atunci cand am scris si publicat o carte autobiografica, m-a certat si i-a cerut surorii mele un creion sa "fircaleasca"-sa stearga-ce-am scris despre tata, prietenele fratilor mei, despre familie, in general.

-Bine, zice ea, dar aia o fost mai demult...

Si asa trebuie sa-i fac pe voie mamicii mele si sa scriu ce-mi "dicteaza" , ca tare-mi place cum rememoreaza ea trecutul, pe care, de cele mai multe ori, il incurca cu prezentul...

20 iun. 2009

Cinstire

Exodul 20:12 "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău".
Oare cati copii mai aplica aceste indemnuri din Sfanta Scriptura in viata lor?

16 iun. 2009

Muscaturi de viespe

In curte, la tara, avem iarba.
Desi nu le supar pe ganganile care umbla peste tot, ele -mai bine zis, una- m-a intepat pe mine. Nu stiu daca era viespe sau albina, destul ca am simtit o arsura cumplita. Intial, am crezut ca s-a incins asa de tare marginea sezlongului pe care eram intinsa, dar, imediat, mi-am dat seama ca era intepatura.
Am splat locul intepat cu apa si sapun, am frecat bine-ceea ce era gresit- si am pus o lingura peste intepatura.
Totusi, locul intepat mi s-a umflat, a aparut o roseata, si, nici dupa o saptamana, nu a disparut roseata.
Oare ce i-am facut eu mititicei vietuitoare, de m-a "agresat"?
Edit:
Am vazut ca multe persoane acceseaza acest link. Ca sa nu fie dezamagite, deoarece nu gasesc informatiile necesare, va dau aceasta legatura:

15 iun. 2009

Piscina

Raspuns lui geocer
Cine nu are de lucru sa-si faca! Ca mine. Cu piscina.
Dupa ce-am instalat-o, am constatat cu nu era locul perfect drept. In fine, treaca si cu asta, dar, pana sa gasesc eu pastile speciale pentru apa din piscina, s-au facut mormoloci si au aparut, din apa de parau, si cativa pestisori.
Ok, ieri, mi-a cumparat fiul meu un aspirator de piscina, apoi, imi trebuie o plasa speciala pentru ganganii. Am cumparat praf pentru ca apa sa aiba un ph aproape de cel natural.
Veti zice c-a meritat oboseala si banii. Eu zic ca nu, deoarece, de cand o am, am intrat de 2 ori in piscina cu picioarele, si atat. Deci, m-am udat la picioare...Nu-i asa ca merita?
Cand ma voi bronza, va trimit poze. Mi-am cam pierdut speranta...

"Vesti"

Va spuneam, in postul precedent, ca mama a facut o escapada la neamuri.

Ieri mi-a povestit cum a fost, si a venit cu pretentia s-o ducem si la Sibiu, la un alt fiu al ei, si o sa ne ceara s-o ducem si in Spania, unde are un copil pe care nu l-a vazut de mult timp.

Am intrat in "hora' mamei, trebuie sa jucam...

13 iun. 2009

Mami a plecat in vizita

De ceva timp, mami s-a saturat sa stea acasa si sa nu poata sa-si viziteze si ea rudeniile. Asa ca, a tot insistat pe langa sora mea, s-o duca la unul din fratii mei, sa-si vada, mai ales, cuscra.
Sora mea a imbarcat-o in masina si-au plecat.
Maine, merg s-o vizitez din nou si sunt curioasa cu ce impresii va veni.

12 iun. 2009

Aniversare

Nu va lasati indusi in eroare de titlu, si nu va grabiti sa ma felictati!

Nu e aniversarea mea, ci a unei verisoare ce locuieste in State, si m-am bucurat sa aflu ca a aniversat un frumos numar de ani, de cand este cu sotul ei, la bine si la rau, cum spune preotul la cununie.

Au sarbatorit cum au stiut ei, in familie, ca doi indragostiti- inca mai sunt-, desi au copii si nepoti.

Oare eu cand am aniversat un astfel de eveniment?

De putine ori, si nici nu-mi mai amintesc, parca n-a fost niciodata...

9 iun. 2009

Stranepotul mamei


Alex, baietelul lui Catalin a crescut. E o dulceata de copil!
Il vedem doar in poze, fiindca e in Spania.

7 iun. 2009

Fenomenal!

Incurcate sunt mintile omului!
Mama mea, care are, acusi, 88 de ani, nu-si mai aminteste pe care copil l-a nascut a doua oara, dar stie pe de rost citate intregi din Biblie, cum e si

Psalmul 1
.

Psalmii 1:1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
Psalmii 1:2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
Psalmii 1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
Psalmii 1:4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
Psalmii 1:5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Psalmii 1:6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

4 iun. 2009

Antroponimia satului meu

Prenumele intalnite mai frcvent, in satul meu, erau:
Ioan-51
Maria-51
Nicolae-34
Ana-25
Dumitru-18
Sofia-23
Dupa cum se vede, cele mai multe nume erau de provenienta calendaristica.

27 mai 2009

Ispite...

ispitele-la-panda
Va sunt datoare cu continuarea la postul de mai sus.
Incepand cu ora 12 s-a pornit tavalugul ispitelor.
Am dat drumul la hidrofor pentru a continua operatiunea de umplere a piscinei cu apa, numai ca debitul paraului, de unde se face alimentarea, este in scadere din cauza secetei, si, in loc de apa, a intrat aer in pompa, si s-a oprit alimentarea cu apa la toate robinetele.
Apoi, am pus ceva de mancare pe foc si am plecat la izvor sa iau apa minerala. Cand m-am reintors, dupa ceva timp, casa era plina de miros de gaze, fiindca s-a terminat butelia si s-a stins focul, iar restul de gaz a iesit afara.
Toata ziua am avut certuri cu nepotul meu care nu voia s-aduca apa din parau pentru completare in piscina.
Sotul meu a fumat mai mult ca de obicei, in compania unui prieten, a stat mult afara, si, desi sub umbrela, radiatiile si-au spus cuvantul, si, seara, cand a dat masina cu spatele ca sa plecam acasa, a confundat stanga cu dreapta si a bagat-o printre bolovani, si tot eu am fost gasita vinovata de acest lucru, ca sa-si scuze el gafa.
Am crezut ca nu mai ajung acasa de teama sa nu i se intample la fel si pe sosea, unde era o circulatie infernala.
Si, cum astea nu erau suficiente pentru o zi, un alt nepot de-al meu, de frate, si-a lasat masina pornita, la izvor, ca sa bea o gura de apa, si ea a intrat in parau, cu botul. Era ora 2 noaptea, asa c-a lasat-o acolo, pana a doua zi.
Spuneti, nu-i prea mult pentru o singura zi, si aceasta fiind si duminica, zi de odihna, pace, inaltare sufleteasca, cand se incarca bateriile pentru o noua saptamana?

25 mai 2009

Ispitele, la panda

Am fost sambata si duminica la mami, la tara.
Mai ales ziua de duminica o prevedeam a fi plina de binecuvantari, deoarece era un timp minunat, numai bun de petrecut cu cei dragi.
Am purces la drum, dis-de-dimineata, pentru a nu ne prinde caldura in trafic.
La primele ore a fost super:am scos-o pe mami afara, am cantat cu ea cantece duhovnicesti, lasand-o pe ea sa spuna versurile, mi-a recitat psalmul 1- cap-coada-, fara niciun ajutor. Si, din nou, am ramas uimita de acuratetea memoriei sale cand e vorba de cele sfinte.
Numai ca, incepand de pe la ora 12, a inceput calvarul....

Urmarea:pe maine

23 mai 2009

Recunostinta mamei!

As dori ca toti copiii sa-si iubeasca si respecte parintii asa cum o facem noi.
Nu spun ca nu sunt enervanti uneori, dar de vina sunt boala, neputinta lor fizica, faptul ca se simt inutili.
Mama spunea mereu, cu mândrie, că noi, copiii ei, am făcut o sută de ani de şcoală, în total, şi nu greşea cu nimic, draga de ea. Îi datorăm aceste succese ale noastre şi îi mulţumim pentru sacrificiul ei, pentru că nouă ne dădea părţile bune dintr-un pui, iar ea mânca gâtul, capul sau chiar ghearele  Ea a fost şi este, încă, creierul acestei familii numeroase.
Ea a dus greul în gospodărie şi a fost promotorul realizărilor noastre, pe când tata, scumpul de el, era executantul muncii fizice, brute, istovitoare, pe care o făcea cu drag, fără să comenteze, vreodată, dorinţele mamei.
Nu au făcut, niciodată, diferenţă între noi, copiii lor şi cei care ne-au devenit jumătăţi, pe care îi iubeau, îi respectau, se rugau pentru ei şi îi apreciau.

Paraul Varmaga

Vatra satului meu este strabatuta de Paraul Varmaga.
La intrarea paraului in sat, s-a format o mare prapastie, datorita alunecarilor de teren, locul respectiv primind un nume semnificativ:"Huluituri", care mi-a populat visele copilariei cu cosmaruri, deoarece veneam de la bunica maternala, in toiul noptii, cocotati in varful carului cu fan, si ma temeam sa nu se rastoarne carul si sa ajungem in acel hau.
Nici astazi nu imi place sa circul pe acolo, din acelasi motiv.

21 mai 2009

Satul Banpotoc

Satul meu este asezat in partea de est a comunei Harau, jud. Hunedoara, pe malul Muresului, la poalele Muntilor Metaliferi.
Se afla pe o zona joasa de lunca, si una de dealuri. Cel mai ridicat varf are 638 m, numit "Varful Cornetului".
Zona de dealuri reprezinta 70% din suprafata satului.

Sursa:"Toponimia romaneasca"-Iorgu Iordan

18 mai 2009

Culmea culmilor!

Sambata aceasta, m-am dus in satul meu, unde va spuneam ca exista apa minerala, si unde vin sute de masini sa ia apa.
Doar ca atunci, ca niciodata, erau cata frunza si iarba. Era o zi torida si cred ca-i batea soarele in cap, incat oamenii erau surescitati la culme.
Mentionez ca altadata, apa se lua din coltul casei mele, fiind adusa la suprafata cand s-a sapat, in '58, fundatia pentru casa.
M-am dus sa iau si eu apa de la izvor, care acum e din jos de casa mea, unde s-a forat la 80 de metri adancime, si, astfel, s-au captat toate izvoarele din jur, inclusiv cel din curtea mea. Normal ca nu m-am asezat la coada, ca sa astept pana ce ceilalti vor umple sute de sticle, ci mi-am facut loc, deoarece eu aveam doar 2 sticle, ca ma astepta mami si-i era sete. Numai ca un domn m-a dat la o parte, eu i-am atras atentia ca apa vine din gradina mea. Altul, ce putea sa-mi fie fiu, imi spune ca satenii sa stea la coada ca si ei, cei veniti din alte localitati. Credeti ca e normal?Maine-poimaine, ne invadeaza satul si ne interzic sa mai luam apa.
Si asa nu mai putem accede pe la casele noastre, ca "intrusii" parcheaza paralel cu izvorul, de-o parte si de alta, blocandu-ne accesul, cand exista loc de parcare berechet, mai departe putin de izvor.
Cand vom invata sa respectam niste reguli?Unde sunt civilizatia si bunul-simt?
Iau apa gratis, si nesimtirea e la ea acasa.

16 mai 2009

Lucru de mantuiala

Cand sa instalez piscina, constat ca nu era nimic tradus la instructiuni in limba romana.
Dau sa umflu piscina, nu era pompa pentru asa ceva, doar pompa de reciclare. Si, asa, pana la toamna, cred ca voi reusi si eu o data sa ma scald, daca nu vine seceta si nu mai exista apa in parau, de unde tragem noi cu hidroforul..
Ce mai, lucru de mantuiala in magazinele noastre.
Si uite asa, se scrie odiseea piscinei...

14 mai 2009

Exempul propriu

La noi in sat, vin multe masini sa ia apa minerala. Gratis! Doar ca oamenii se cred la ei acasa, arunca sticle pe unde apauca, si, mai ales, in pîrîu, parcheaza masinile paralel cu izvorul, sa le fie cat mai comod, sa nu duca sticlele prea departe la masini, numai ca uita ca mai trebuie sa treaca si altii cu masina pe langa ei, si locul este destul de ingust.

In fata izvorului curge un pîrîu, si salciile de pe malul lui sunt bune de dig pentru largirea soselei. Piatra-travertin- exista la doi pasi, asa ca ceea ce lipseste, sunt bratele de lucru.
Sambata, le-am propus beneficiarilor acestei licori minunate-apa minerala-sa ia fiecare cate 2 pietre si sa le aduca pentru largirea soselei, socotind ca 2 inmultit cu aproximativ 200 de oameni-cati vin pe zi, in sat, am putea amenaja tot satul. Mentionez ca avem sosea asfatata in tot satul, dar acolo, este vorba sa se largeasca putin locul pentru a nu ne incomoda unii pe altii.
Dac-am vazut ca nimeni nu se urneste, desi m-au aprobat, am zis sa dau eu exemplu, si am adus 3 pietre, au mai venit trei barbati, care au adus alte pietre, si asa s-a conturat ceva.
Au fost si din aceia care n-au zis nimic-poate m-au injurat in gand- dar nici n-au pus mana, ci s-au urcat in masini sau pe biciclete si au sters-o englezeste.
Eu imi voi continua "opera" de amenajare a soselei, in folosul tuturor, spre disperarea alor mei, care se tem ca ma mai si ia cineva la bataie.

11 mai 2009

Nu era de acord...

Fratele meu, care vede cel mai mult de casa parinteasca, nu era de acord sa cumpar piscina, cica o sa vin eu cu prietele mele si o sa stam"dezgolite" in curte, si ne rad oamenii.
Numai ca eu am cumparat-o si el a amenajat locul unde credea ca voi instala un pavilion.
Ieri, in timp ce definitiva lucrarea, nu am mai rezistat si i-am spus care este destinatia acelui loc.
Intr-un final, a acceptat, cu resemnare, si a inteles ca doar noi, membrii familiei, ne vom scalda in "scaldatoare", cum zice mami.
Uff, am respirat usurata, ca totul s-a terminat cu bine, si nu l-am suparat prea tare pe fratiorul meu scump, cel mai mic dintre baietii mamei!

8 mai 2009

Primavara, primavara!



Singure!

M-am legat la cap...

Acum cateva zile, mi-am luat o piscina. Am avut discutii cu ai mei ca unde s-o instalez, ca nu e loc, ca o fi, c-o pati!
Pana la urma, am gasit locul adecvat, dar am alta bataie de cap, ca trebuie amenajat acel locsor, asa ca, daca m-am legat la cap cu piscina, o sa trebuiasca sa rezolv si cu amplasamentul.
Cand totul va fi gata, toti se vor bucura de binefacerile apei si ale soarelui, iar eu, vazandu-i fericiti, voi uita de inconveniente.
O sa va aduc o poza, cand totul va fi gata.

5 mai 2009

Tot despre satul meu

Am gasit acest comentariu care se refera si la satul meu, Banpotoc.

Comentariu: "
Din pacate nu se face nimic pentru bogatiile naturale existente in subsol. In zona Banpotoc, Harau, Chimindia, Bobalna sunt ape termale valoroase care puse in valoare ar aduce bani frumosi localitatilor respective. Oamenii ar putea trai bine din turism. Nu inteleg de ce nu se demareaza construirea unor statiuni in aceste zone. Autoritatile care ar da aprobari asteapta spaga? Oamenii zonelor respective ar trebui sa insiste pe aceasta tema".

Sincer, daca ar aparea o statiune, satul si-ar pierde din linistea si savoarea lui de veacuri.
Si asa, cu venirea a zeci de masini pentru apa minerala, oamenii dau muzica la maxim, arunca peturi peste tot, mai ales in parau, parcheaza aiurea, cat mai aproape de izvor, impiedicand trecerea altor masini. De, asa-i romanul nostru; lui sa-i fie bine si comod, ceilalti pot sa-si rupa capul...si masina. Si asta tine de educatie, nu credeti?
Poate citesc si cei in cauza...

Apreciere sincera

Am fost ieri la Primaria din Harau, de care apartine satul meu natal si am ramas placut impresionata de felul in care arata cladirea, birourile. Sunt ca si cele admirate de mine, prin anii '90, in Franta, cu ocazia unei vizite, impreuna cu un grup de consateni, in Vineuil, pe Valea Loarei.
In fata primariei s-a amenajat un frumos si util parc cu banci, locuri de joaca pentru copii, alei cu arbusti, flori.
Merita sa vedeti totul la fata locului.
Ma bucur cand vad ca se misca ceva si in tarisoara mea scumpa.

3 mai 2009

Indolenta cat se poate

Acest articol mi-a fost inspirat de postarea saracie-lucie.
Observ, prin emisiunile televizate, si pe unele bloguri, ca multe case arata ca vai de lume, darapanate, mai rau ca ultimile bordeie a poporelor care nu stiu ce-i civilizatia, care n-au mai vazut varul de cand au fost construite.
Oare e asa de greu sa cerem, daca nu ne permitem sa cumparam, cateva kg. de var, o bidinea si sa ne "spoim" casele?
I-am propus si fiului meu, care nu dispunea de suma necesara angajarii unui zugrav profesionist, sa-si zugraveasca singur apartamentul.
Eu i-am cumparat materialele, si am stat langa el. A inceput cu baia, apoi, cu holul si bucataria, si, in final, si-a zugravit si camerele.
Nu e opera de arta, dar niciun profesioniost nu facea mai bine, si-i lua si o caruta de bani.Am patit-o pe propria-mi piele...
Puneti mana, fratilor, si nu va mai plangeti ca sunteti saraci.
In plus, satisfactia muncii proprii nu se compara cu posesia niciunui palat!

2 mai 2009

Varmaga


Pentru ca am amintit de multe ori despre satul bunicii mele maternale, Lina Urs, zisa a lu'Verzari-porecla de care ma rusinam cand eram mica, ma bucur c-am gasit aceasta prezentare a acestor locuri care mi-au marcat in mod pozitiv copilaria, si de care-mi aduc aminte cu nostalgie.

" Unul dintre satele din Romania unde merita se mergi in drumetii, este satul Varmaga.
Situat in Muntii Metaliferi, la poalele Muntilor Auriferi, intr-o depresiune sub Varful Gurguiota, satul Varmaga se intinde de-a lungul unui fir de apa pe o lungime de mai bine de 7 km. Strajuit in partea de nord de catre cariera de piatra de pe Varful Lidisoimea (-sursa de piatra pentru aripa de est a Casei Scanteii din Bucuresti-). In partea de rasarit strajuieste o zona carstica presarata cu grote si pesteri spre hotarul renumitului Geoagiu-Bai.
Daca aruncam o privire spre sud de pe dealul Chicera, la mai putin de 15 km peste raul Mures se poate admira municipiul Deva peste care de mii de ani srajuieste o veche cetate dacica iar in zare apar cosurile de la furnalele Hunedoarei si cocseriille Calanului.
Cu masina se poate ajunge aici usor, in mai putin de 20 de minute pe un drum de la Deva pana la intrarea in sat sau pe drumul de tara pietruit de-a lungul vaii de la Bampotoc, daca se vine dinspre Simeria.
Satul pare ca dainuie din perioada daco-romana - o dovedeste o aductiune de apa cu tuburi ceramice pe paraul Barsaiana de la un izvor folosit si astazi de localnici printr-o noua retea de tevi care alimenteaza cu apa cateva zeci de case. Cel mai interesant lucru este insa ca debitul paraului ramane constant indiferent de conditiile climatice in toate cele 365 zile ale anului.
Pe culmea unui deal aflat pe islazul unde pasc animalele satului exista un izvor, numit Stiburoi, pastrand debitul constant chiar si in cele mai secetoase veri. La fel ca in majoritatea satelor de munte biserica strajuieste de pe cel mai inalt deal. In partea de sud a cimitirului s-au descoperit stravechi cuptoare de ars ceramica si calcarul din care se obtinea varul.
Din cercetarile facute de un colectiv de specialisti s-a constatat o foarte puternica manifestare a radiatiei HARDTMAN in jurul varfului Lidisoimea, unde de altfel s-a si infiintat de cativa ani un centru de recuperare si recreere - Casa Harului.
Interesant este ca laptele de la vacile din sat se poate pastra la frigider chiar mai bine de o saptamana fara sa se strice iar proaspat baut nu da manifestari de colita.
Dintre obiceiurile satului romanesc ,cel mai bine pastrat si respectat ,ramane CRACIUNUL cand tot satul miroase a colaci si sarmale iar ulitele rasuna de colindele cetelor de colindatori si calusari. Acum mai ales ,nici o poarta nu este inchisa si intreaga noapte luminile de la ferestre nu se sting ca semn ca se asteapta colindatorii care au un cu totul alt repertoriu decat cel auzit la radio si Tv.
Cei doritori de o excursie interesanta pot face o iesire la padure pana la Ghetari, unde in luna iulie mai poti tine in mana zapada iernii trecute pastrata intre stanci sau sa bei un pahar de apa limpede precum cristalul atat de rece incat iti abureste paharul in arsita verii.
Cautatorii de comori se pot indrepta spre zona aurifera a Sacarambului unde se afla cele mai vechi mine aurifere ale Carpatilor - un apus de soare petrecut aici intre gardurile si pe ulitele pavate cu piatra scoasa din mina si pline de pirita aurifera e de-a dreptul mirifica,te face sa te simti intr-o lume a povestilor .
Aerul proaspat de munte si linistea apasatoare, impreuna cu radiatiile Hardtman merita incercate macar pentru o noapte... o noapte in Varmaga. Niciunde nu va veti putea reincarca bateriile ca aici...poluarea, zgomotul aici sunt doar o amintire,doar liniste si mirosul placut al florilor de camp".
Sursa


Avem pensiune in sat

Vila_Castelul_Maria
Aceasta pensiune este situata pe locul unui vechi castel si atrage numerosi turisti din tara si strainatate.
"Vila CASTELUL MARIA se afla in satul Banpotoc, pe valea raului Varmaga.
Puncul de atractie al vilei il reprezinta parcul propiu amenajat cu gradina flori, gradina de vara, livada, terasa acoperita".

30 apr. 2009

Travertin de Banpotoc

Ma mandresc cu satul meu natal, Banpotoc, si mentionez ca "POARTA SARUTULUI", celebra opera de arta a lui Brancusi, a fost construita cu travertin de Banpotoc.




Satul Banpotoc

Pana am eu chef sa scriu mai multe despre acest sat minunat, care a fost si subiectul lucrarii mele de licenta, din comoditate, va redau cele aparute in hunedoara.ghimpele.ro
"La Banpotoc, sute de oameni din judet vin zilnic incarcati cu bidoane de plastic, pentru a-si lua apa de la izvorul din sat cu apa bogata in minerale. Localnicii sunt convinsi ca izvorul are calitati terapeutice impotriva reumatismului si a durerilor de stomac. De numeroasele calitati ale apei de aici au auzit si comunistii asa ca ultimul prim-secretar Ion Popa a inceput amenajarea unei mici statiuni in sat, dupa ce specialistii au analizat continutul de minerale la diferite laboratoare din Bucuresti si Cluj. In 1981, au inceput lucrarile de foraj pentru depistarea izvorului, s-a construit o instalatie prin care curg 24 litri pe secunda si s-a demarat ridicarea unui bazin olimpic si a unui hotel. Daca hotelul a ramas la stadiul de fundatie, satenii au acum un bazin cu apa minerala de 19 grade unde se scalda si cei tineri si cei batrani. Odata cu Revolutia, s-au spulberat planurile pentru statiunea din Banpotoc, dar bazinul este ingrijit de localnici: cam o data la trei saptamani bazinul se goleste, se spala si se umple cu apa din izvor, la care se adauga doua galeti de var si una de clor.
Singura investitie facuta de Primaria Harau este un furtun care duce apa de la izvor la bazin.



Precizez ca furtunul nu mai exista. A fost furat, iar, de 2 ani, nu mai functioneaza bazinul.

Editare:
Din vizualizări, am remarcat că oamenii sunt interesati de acest sat.
Am rugamintea sa se pastreze curatenie la izvor.
Cu multumiri!
Editare: rugămințile mele nu au fost in zadar. Se păstrează curățenia. Ne-am mai civilizat....

Cate ceva despre satul meu natal

Apreciez initiativa unor tineri, a caror parinti au decedat sau au plecat de pe locurile natale, de-a se reintoarce pe la casele alor batrani, cu scopul sa refaca vechile case, sa aduca un plus de confort, pastrand totusi savoarea si pitorescul vechii locuinte.
Mai mare dragul, duminica, sa vezi zeci de masini pe la portile caselor sau in curti, si sa observi ca locuinta este animata, scoasa din paragina, iar tineretul se intoarce, duminica seara, inapoi la treburile lui, refacut si fizic si psihic.

Bataie de cap

Familia mea a dat bataie de cap vecinilor invidiosi si carcotasi.
Cand eram eu mica, imi otravea zilele o vecina pe motiv ca mama mea avea multi copii, ca nu se mai opreste...
Cand am crescut mari, frumosi si inteligenti, ca de ce reusim noi pe la scoli, ca sigur parintii mei dau o gramada de bani sa intram noi pe la facultati...
Acum, cand suntem la casele noastre, ii macina grija ca de ce ne intelegem asa de bine, de ce mama nu a lasat un mostenitor, ci 7-adica toti copiii ei mostenesc, in mod egal, totul.
Si uite asa, suntem o vesnica "problema" pentru vecinii nostri, si, nu numai, ca de ce nu-i rau, cand totul e bine.

22 apr. 2009

Ce vremuri!

Aceasta fotografie a fost facuta la nunta fratelui meu, Petrica.
Eram cu totii tineri, plini de viata, cu sperante si optimisti.
Copilasii maruntei, acum, sunt la casele lor si au si ei proprii copii.

Camera lui Raul


Un coltisor foarte drag mie, camera nepotului meu.

Fratele meu-"visatorul"


Fratele meu, Petrica, este cel mai tanar dintre cei 4 baieti ai mamei mele si este daruit de Dumnezeu cu darul previziunilor.
El duce o viata foarte curata din punct de vedere spiritual si fizic.

In sat


Aceasta poza este facuta de Raul, nepotul meu, si cred ca locul se numeste "Canipi", deoarece, aici, femeile, pe vremuri, melitau canepa.

Casa unde m-am nascut


Casa mea natala se afla intr-un loc minunaat, la poalele dealului Omeag si vis-a-vis de Dealul Dos.

Pe ulita satului meu


O ulita situata in satul meu natal, aproape de casa mea.

La mami, acasa

Mamicuta mea


De 6 ani, mama sta pe pat, bolnava.

21 apr. 2009

Aduceri aminte...

Amintiri dragi de la o fiinta iubita, verisoara mea, care e departe, departe de mine.

"Draga mea,
Sunt fericita ca ati putut fi impreuna de sfintele sarbatori. Nimic nu este mai bine si frumos decat sa fie familia impreuna. Ma bucur de prezenta lui Stafan si familia lui la matusa. Asemenea ocazii sunt rare si ele nu vor fi uitate de cei care le-au petrecut.
Imi pare rau ca nu am fost si eu acolo pentru a o mai vedea o data pe matusa, dar nu disper, stiu ca ma va asteptata pentru ca doresc, si nici o dorinta nu a fost neascultata de Domnul meu bun pe care il iubesc si care niciodata ne m-a lasat de rusine si fara a primi raspuns.
Imi doresc foarte mult sa ma duc si pana la Varmaga, imi este dor sa revad meleagurile copilariei mele pe care mi le amintesc ca si cand s-au petrecut ieri.
Imi amintesc foarte clar de nunta matusii Sabina.Eu atunci am avut 7 ani. Imi amintesc si cand te-am vazut pe tine prima data. Fetele gemene nu le-am vazut, nu stiu exact daca au murit sau le-a nascut moarte.
In orice caz sa stii ca ma bucur de memoria mea, inca nu m-a lasat, dar timpul, insa, trece prea repede si ma tem sa nu ma lase. Numerele de telefon le retin foarte bine si nu am nevoie de prea multa osteneala sa le retin, dar asta nu e totul....
Parca nu vreau sa traiesc prea mult si sa nu mai pot gandi, ruga, plimba, primi musafiri si sa nu fiu ceea ce sunt . Daca nu mai pot ajuta pe cei dragi cu anumite servicii care ma fac multumita si feriicita ca le pot face pentru cei dragi, ce rost are viata?
Am intrat in butoiul cu melancolie, desi ma simt bine cu sanatatea.
Vreau sa va vad si sa stam putin impreuna.
Pina atunci,te sarut si-ti transmit toate cele bune".

19 apr. 2009

O mamica fericita

In fiecare an, de Paste, mai ales, vreau s-o fac fericita pe scumpa mea maicuta, asa ca-mi petrec dimineata de Inviere cu ea.
Cantam cantecele legate de patimile si suferintele Mantuitorului, si, de fiecare data, sunt uimita cum o femeie la varsta ei tine mine cu sfintenie cuvintele si melodiile, si, pe de alta parte, incurca pe membrii familiei intre ei.
Este cea mai scumpa fiinta din lume, pe care o iubesc nespus.
Doamne, ajuta-mi sa sarbatoresc, si de aici incolo, cat mai multe sarbatori de Paste cu scumpica mea!

Adrian Paunescu-Ruga pentru parinti

Stefan Hrusca-Ruga pentru parinti